1. Clipa sfântă e rezultatul hotărârii tale de-a fi sfânt. Ea e răspunsul. Dorinţa şi disponibilitatea de-a o lăsa să vină îi precedă venirea. Îţi pregăteşti mintea pentru ea numai în măsura în care recunoşti că o vrei mai presus de toate. Nu e necesar să faci mai mult; de fapt, e necesar să îţi dai seama că mai mult nu poţi face. Nu încerca să Îi dai Spiritului Sfânt ce nu îţi cere, căci Îi vei adăuga eul şi vei face confuzii între ei. Spiritul Sfânt cere puţin. Căci El adaugă măreţia şi puterea. El Se uneşte cu tine să facă din clipa sfântă ceva mult mai măreţ decât poţi să înţelegi. Realizarea că trebuie să faci atât de puţin este cea care Îi dă posibilitatea să dea atât de mult.
2. Nu te încrede în bunele tale intenţii. Ele nu sunt de ajuns. Încrede-te însă implicit în disponibilitatea ta, indiferent ce altceva mai pătrunde. Concentrează-te doar asupra ei şi nu te îngrijora că e înconjurată de umbre. De aceea ai venit. Dacă ai putea să vii fără ele, nu ai avea nevoie de clipa sfântă. Vino la ea nearogant, presupunând că trebuie să atingi starea pe care o aduce venirea ei. Miracolul clipei sfinte stă în disponibilitatea ta de-a o lăsa să fie ce e. Şi în disponibilitatea pe care o ai faţă de asta stă şi acceptarea ta de către tine, aşa cum ai fost menit să fii.
3. Umilinţa nu îţi va cere niciodată să te mulţumeşti cu micimea. Dar îţi cere să nu te mulţumeşti cu nimic mai prejos de măreţia ce nu vine de la tine. Dificultatea pe care o ai cu clipa sfântă provine din convingerea ta fixă că nu o meriţi. Ce altceva e asta decât hotărârea de a fi aşa cum vrei să te faci? Dumnezeu nu Şi-a creat un sălaş care să nu Îl merite. Şi, dacă crezi că nu poate intra unde voieşte să fie, precis Îi perturbi Voia. Nu e nevoie ca puterea disponibilităţii să vină din tine, ci numai din Voia Sa.
4. Clipa sfântă nu provine numai din mica ta disponibilitate. Ea rezultă întotdeauna din puţina ta disponibilitate, combinată cu puterea nelimitată a Voii lui Dumnezeu. Ai greşit când ai crezut că trebuie să te pregăteşti pentru El. E imposibil să faci pregătiri arogante pentru sfinţenie, şi să nu crezi că tu stabileşti condiţiile păcii. Dumnezeu le-a stabilit. Ele nu stau după disponibilitatea ta pentru a fi ce sunt. E nevoie de disponibilitatea ta doar pentru a-ţi da posibilitatea să fii învăţat care sunt ele. Dacă susţii că nu meriţi să înveţi aşa ceva, perturbi lecţia crezând că trebuie să faci studentul să fie altfel. Nu tu l-ai făcut pe student, şi nici nu îl poţi face să fie altfel. Vrei mai întâi să faci tu însuţi un miracol, pentru ca apoi să te aştepţi să ţi se facă unul?
5. Tu doar pui întrebarea. Răspunsul e dat. Nu căuta să răspunzi, ci doar să primeşti răspunsul aşa cum e dat. Când te pregăteşti pentru clipa sfântă, nu încerca să te faci sfânt ca să fii gata să o primeşti. Ar însemna să îţi confunzi rolul cu al lui Dumnezeu. Ispăşirea nu poate ajunge la cei ce cred că trebuie mai întâi să ispăşească, ci numai la cei ce nu îi oferă decât simpla disponibilitate de a-i face loc. Purificarea ţine doar de Dumnezeu şi îţi este, de aceea, destinată ţie. Decât să cauţi să te pregăteşti pentru El, încearcă mai degrabă să gândeşti în felul următor:
Eu, care sunt gazda lui Dumnezeu, Îl merit.
Cel Ce Şi-a stabilit sălaşul în mine l-a creat aşa cum îl vrea.
Nu e nevoie să îl pregătesc pentru El, ci doar să nu Îi perturb planul de a-mi reda propria conştienţă că sunt veşnic pregătit.
Nu e nevoie să adaug nimic la planul Lui.
Dar, pentru a-l primi, trebuie să fiu dispus să nu îl înlocuiesc cu al meu.
6. Atât. Adaugă altceva, şi nu vei face decât să iei înapoi puţinul care ţi se cere. Ţine minte că tu ai făcut vinovăţia şi că planul tău de-a scăpa de vinovăţie a fost acela de a-i aduce Ispăşire şi de-a face mântuirea înfricoşătoare. Dacă te pregăteşti pentru iubire, numai frică vei adăuga. Pregătirea pentru clipa sfântă Îi aparţine Celui Ce o dă. Cedează-te Celui a Cărui funcţie este să elibereze. Nu îţi aroga funcţia Lui. Dă-I doar ce îţi cere, să înveţi ce mic e rolul tău şi ce mare e al Său.
7. Iată ce face din clipa sfântă un lucru atât de uşor şi de firesc. Tu faci din ea un lucru dificil, pentru că insişti că trebuie să faci mai mult. Îţi vine greu să accepţi ideea că trebuie să dai atât de puţin ca să primeşti atât de mult. Şi ţi-e foarte greu să realizezi că discrepanţa atât de exagerată dintre contribuţia ta şi cea a Spiritului Sfânt nu e o insultă la adresa ta. Mai eşti convins că înţelegerea ta are de adus o contribuţie puternică la adevăr şi că îl face ceea ce este. Dar am subliniat că nu trebuie să înţelegi nimic. Mântuirea e uşoară tocmai pentru că nu îţi cere nimic din ce nu poţi da chiar acum.
8. Nu uita că tu ai luat decizia de-a face imposibil tot ce îţi vine uşor şi firesc. Convingerea ta că, pentru tine, clipa sfântă e un lucru dificil se datorează faptului că ai devenit arbitrul celor posibile, şi rămâi în continuare nedispus să dai loc Celui Ce ştie ce şi cum. Întreaga credinţă în ordinele dificultăţii miracolelor se axează pe acest lucru. Tot ce voieşte Dumnezeu nu e numai posibil, ci s-a şi petrecut. Iată de ce a dispărut trecutul. Pentru că, în realitate, nici nu s-a petrecut. Numai în mintea ta, care a crezut că se petrece, e nevoie de desfacerea lui.
„A COURSE IN MIRACLES”
