1. Clipa sfântă nu e decât un caz special, sau un exemplu extrem, al menirii fiecărei situaţii. Înţelesul pe care i l-a dat scopul Spiritului Sfânt se dă, deopotrivă, fiecărei situaţii. Ea stârneşte exact aceeaşi suspendare a necredinţei, oprită şi neutilizată, astfel încât credinţa să poată răspunde la chemarea adevărului. Clipa sfântă e exemplul sclipitor, demonstraţia clară şi neechivocă a înţelesului fiecărei relaţii şi situaţii, văzute în ansamblu. Credinţa a acceptat fiecare aspect al situaţiei, iar necredinţa nu i-a impus nicio eliminare. E o situaţie de pace desăvârşită, pur şi simplu pentru că ai lăsat-o să fie ce este.
2. Această simplă complezenţă e tot ce îţi cere Spiritul Sfânt. Lasă adevărul să fie ce este. Nu îl deranja, nu îl ataca, nu îi întrerupe venirea. Lasă-l să învăluiască fiecare situaţie şi să îţi aducă pace. Nu ţi se cere nici măcar credinţă, căci adevărul nu cere nimic. Lasă-l să intre, iar el îţi va stârni şi îţi va asigura credinţa de care ai nevoie pentru pace. Dar nu te ridica împotriva lui, căci nu poate veni împotriva rezistenţei tale.
3. Nu vrei să faci o clipă sfântă din fiecare situaţie? Căci acesta e darul credinţei, acordat generos oriunde se leapădă necredinţa şi se lasă neutilizată. Şi atunci, puterea scopului Spiritului Sfânt e liberă să poată fi folosită în schimb. Această putere transformă instantaneu toate situaţiile într-un singur mijloc - sigur şi continuu - de stabilire a scopului Său şi de demonstrare a realităţii sale. Ce s-a demonstrat a cerut credinţă şi i s-a dat. Acum devine un fapt, căruia credinţa nu îi mai poate fi reţinută. Efortul de-a refuza credinţă adevărului este enorm şi cu mult mai mare decât îţi dai seama. Dar a răspunde adevărului cu credinţă nu implică niciun efort.
4. Ţie, care ai recunoscut Chemarea Mântuitorului tău, efortul de-a nu răspunde la Chemarea Sa ţi se pare mai mare decât înainte. Nu e aşa. Efortul a fost prezent şi înainte, dar l-ai pus pe seama altui lucru, crezând că l-a produs acest „altceva". Nu a fost aşa însă. Căci acest „altceva" a produs nefericire şi depresie, boală şi durere, întuneric şi vagi închipuiri de groază, reci fantezii de teamă şi învăpăiate vise de iad. Toate nu erau însă decât efortul intolerabil al refuzului de-a da credinţă adevărului şi de-a vedea evidenta lui realitate.
5. Iată care a fost răstignirea Fiului lui Dumnezeu. Necredinţa lui i-a făcut una ca asta. Gândeşte-te bine înainte de-a-ţi îngădui să foloseşti necredinţa împotriva lui. Căci el a înviat şi ai acceptat ca a ta Cauza trezirii lui. Ţi-ai asumat rolul în izbăvirea lui, iar acum răspunzi din plin în faţa lui. Nu îi înşela aşteptările acum, căci ţi s-a dat să îţi dai seama ce trebuie să însemne pentru tine lipsa ta de credinţă în el. Mântuirea lui e singurul tău scop. Nu vedea decât asta în fiecare situaţie, şi ea va fi un mijloc de-a nu aduce decât asta.
6. Când ai acceptat adevărul ca obiectiv al relaţiei tale, ai devenit un dăruitor de pace cu aceeaşi certitudine cu care şi ţie ţi-a dat pace Tatăl tău. Căci obiectivul păcii nu poate fi acceptat separat de condiţiile ei, iar tu ai avut credinţă în el, căci nimeni nu acceptă ce nu crede că are realitate. Scopul tău nu s-a schimbat şi nu se va schimba, căci ai acceptat ce nu poate să se schimbe niciodată. Iar acum nu îi poţi reţine nimic din ce îi este necesar să rămână neschimbat mereu. Eliberarea ta e certă. Dă cum ai primit. Şi demonstrează că te-ai ridicat cu mult deasupra oricărei situaţii ce te-ar putea trage înapoi şi te-ar putea ţine separat de Cel la a Cărui Chemare ai răspuns.
„A COURSE IN MIRACLES”
