22 mai 2018

Atracţia vinovăţiei



a) Atracţia vinovăţiei

10.  Atracţia vinovăţiei produce frica de iubire, căci iubirea nu ar arunca nicio privire asupra vinovăţiei. E în firea iubirii să privească numai adevărul, căci în el se vede pe ea, cea cu care vrea să se unească în sfântă uniune şi desăvârşire. Aşa cum iubirea trebuie să vadă dincolo de frică, tot aşa şi frica trebuie să nu vadă iubirea. Căci iubirea conţine sfârşitul vinovăţiei cu aceeaşi certitudine cu care frica depinde de ea. Iubirea e atrasă numai de iubire. Trecând complet peste vinovăţie, ea nu vede nicio frică. Fiind total lipsită de atac, nu îi poate fi nicio frică. Frica e atrasă de lucrurile pe care iubirea nu le vede, şi fiecare dintre ele crede că nu există ce vede cealaltă dintre ele. Frica priveşte vinovăţia cu aceeaşi devoţiune cu care iubirea se priveşte pe ea. Şi ambele îşi trimit mesagerii, care revin la ele cu mesaje scrise în limba în care au fost trimişi.

11.  Mesagerii iubirii sunt trimişi cu blândeţe şi revin cu mesajele iubirii şi ale blândeţii. Mesagerilor fricii li se porunceşte aspru să caute vinovăţie şi să păstreze toate fărâmele de rău şi de păcat pe care le pot găsi, nepierzând niciuna sub ameninţarea cu moartea şi aşezându-le respectuos înaintea stăpânului lor. Percepţia nu poate sluji la doi stăpâni, fiecare cerând mesaje despre lucruri diferite, în limbi diferite. Ce alimentează frica, iubirea trece cu vederea. Ce pretinde frica, iubirea nici nu poate vedea. Atracţia cumplită pe care o deţine vinovăţia pentru frică lipseşte total din blânda percepţie a iubirii. Ce vede iubirea nu are înţeles pentru frică şi e de-a dreptul invizibil.

12.  Relaţiile din lumea aceasta rezultă din modul în care e văzută lumea. Iar acesta depinde de sentimentul la care s-a recurs să îi trimită mesagerii să o vadă şi să îţi aducă vorbă despre ce au văzut. Mesagerii fricii sunt antrenaţi prin groază şi tremură când îi cheamă stăpânul lor să îl slujească. Căci frica e nemiloasă chiar şi cu prietenii ei. Cu un aer vinovat, mesagerii ei pornesc pe furiş într-o avidă căutare a vinovăţiei, căci sunt ţinuţi în frig şi foame, şi i-a înrăit stăpânul lor, care îi lasă să se înfrupte numai din ce îi aduc lui. Nicio fărâmă de vinovăţie nu scapă ochilor lor înfometaţi. Şi, în cumplita căutare a păcatului pe care o întreprind, se aruncă asupra oricărei făpturi pe care o văd şi i-o aduc urlând stăpânului lor, să o devoreze.

13.  Nu trimite în lume aceşti mesageri cumpliţi, să se înfrupte din ea şi să prade realitatea. Căci îţi vor aduce vorbă despre oase, carne şi piele. Au fost învăţaţi să caute ce este stricăcios şi să revină cu burţile pline de lucruri descompuse şi putrezite. Pentru ei, aceste lucruri sunt frumoase, pentru că par să le potolească cumplitele dureri de foame. Căci îi înnebuneşte durerea fricii şi vor să scape de pedeapsa celui care îi trimite, oferindu-i ce au ei mai drag.

14.  Spiritul Sfânt ţi-a dat mesagerii iubirii să îi trimiţi în locul celor pe care i-ai antrenat prin frică. Ei sunt la fel de dornici să îţi aducă ce au mai drag cum sunt şi ceilalţi. Dacă îi trimiţi pe ei, vor vedea doar ce e frumos şi nevinovat, blând şi bun. Vor fi la fel de atenţi să nu le scape din vedere niciun act de caritate, niciun gest de iertare, niciun suflu de iubire, oricât de mici. Şi se vor întoarce cu toate lucrurile fericite pe care le-au găsit, să le împărtăşească drăgăstos cu tine. Nu te teme de ei. Îţi oferă mântuire. Mesajele lor sunt de siguranţă, căci - în ochii lor - lumea este bună.

15.  Dacă trimiţi doar mesagerii pe care ţi-i dă Spiritul Sfânt, nedorind alte mesaje decât pe ale lor, nu vei mai vedea nicio frică. Lumea va fi transformată sub ochii tăi, curăţată de toată vinovăţia şi presărată fin cu frumuseţe. Lumea nu conţine nicio frică pe care să nu o fi pus tu asupra ei. Şi niciuna pe care să o mai vezi când ceri mesagerilor iubirii să o înlăture din ea. Spiritul Sfânt ţi-a dat mesagerii Lui să îi trimiţi fratelui tău şi să revină la tine cu ce vede iubirea. Ţi-au fost daţi să înlocuiască flămânzii câini ai fricii pe care i-ai trimis în locul lor. Iar ei purced să dea de ştire că frica a luat sfârşit.

16.  Şi iubirea vrea să îţi pună dinainte un ospăţ, pe o masă acoperită cu o pânză imaculată, întinsă într-o grădină liniştită în care nu se aud decât cântece şi duioase şoapte voioase. E un ospăţ în care ţi se cinsteşte relaţia cea sfântă şi la care sunt bine-veniţi toţi ca oaspeţi de onoare. Şi, într-o clipă sfântă, rostesc cu toţii rugăciunea dinaintea mesei, strângându-se cu duioşie în faţa mesei de împărtăşanie. Tot acolo vă voi însoţi şi eu, aşa cum am făgăduit demult şi cum vă mai făgăduiesc. Căci sunt bine-venit în noua ta relaţie. Iar, unde sunt bine-venit, acolo şi sunt.

17.  Sunt bine-venit în starea de graţie, ceea ce înseamnă că m-ai iertat în sfârşit. Căci devenisem simbolul păcatului tău, aşa că a trebuit să mor în locul tău. Pentru eu, păcatul înseamnă moarte, aşa că ispăşirea se realizează prin ucidere. Mântuirea e considerată o modalitate prin care Fiul lui Dumnezeu a fost ucis în locul tău. Şi totuşi, chiar crezi că mi-aş oferi trupul tocmai ţie, preaiubitului meu, când îi cunosc micimea? Sau crezi că te-aş învăţa că trupurile nu ne pot ţine despărţiţi? Al meu nu a fost mai valoros decât al tău, nici mai bun ca mijloc de comunicare a mântuirii, dar nu şi Sursa ei. Nimeni nu poate muri pentru altul, iar moartea nu ispăşeşte niciun păcat. Dar poţi trăi să arăţi că nu are realitate. Trupul pare să Fie simbolul păcatului cât crezi că îţi poate obţine ceea ce vrei. Cât crezi că îţi poate da plăcere, vei crede că îţi poate aduce şi durere. Să crezi că poţi fi satisfăcut şi fericit cu atâta de puţin înseamnă să îţi faci rău; iar a limita fericirea pe care vrei să o ai înseamnă a recurge la durere să îţi umple rezerva precară şi să îţi desăvârşească viaţa. Iată desăvârşirea, după cum o vede eul. Căci vinovăţia se strecoară acolo unde fericirea a fost înlăturată, şi o înlocuieşte. Împărtăşania, sau comuniunea, e un alt tip de desăvârşire, care trece dincolo de vinovăţie, pentru că trece dincolo de trup.
_următoarea temă:

B. Al doilea obstacol: Credinţa că trupul este valoros pentru ce oferă

„A COURSE IN MIRACLES”

Cristosul din tine nu sălăşluieşte într-un trup. Şi totuşi, El e în tine. De aici trebuie să rezulte că nu eşti într-un trup. Ce e în tine nu poate să fie în afară. Şi e clar că nu poţi fi separat de ceea ce e tocmai nucleul vieţii tale. Ce îţi dă viaţă nu poate sălăşlui în moarte. Nici tu nu poţi. Cristos e încadrat într-o ramă de Sfinţenie al cărei singur scop e să Îl facă manifest celor ce nu Îl cunosc, ca să îi cheme să vină la El şi să Îl vadă unde au crezut că sunt trupurile lor. Trupurile lor vor dispărea atunci, ca Sfinţenia Lui să poată fi înrămată în ei.