1. Clipa sfântă nu înlocuieşte nevoia de a învăţa, căci Spiritul Sfânt trebuie să nu te părăsească ca Profesor până ce clipa sfântă nu s-a extins mult dincolo de timp. Pentru a preda ce are de predat, El trebuie să folosească toate lucrurile din lumea aceasta pentru eliberarea ta. Trebuie să Se alieze cu fiecare semn sau indiciu că eşti dispus să înveţi de la El ce e adevărul. El e prompt să utilizeze tot ce Îi oferi în vederea acestui lucru. Grija şi preocuparea pe care ţi le poartă sunt nelimitate. În faţa
fricii tale de iertare, pe care o percepe cu aceeaşi claritate cu care ştie că iertarea e eliberare, El te va învăţa să îţi aduci aminte că iertarea nu e pierdere, ci mântuirea ta. Şi că, printr-o iertare deplină, în care recunoşti că nu ai ce ierta, eşti absolvit total.
2. Ascultă-L bucuros şi învaţă de la El că nu ai nevoie de relaţii speciale. În ele cauţi doar ce ai aruncat. Şi, prin ele, nu vei învăţa niciodată valoarea a ce ai lepădat, dar continui să îţi doreşti din toată inima. Hai să facem din clipa sfântă tot ce există, dorind să fie tot ce există. Fiul lui Dumnezeu are atâta nevoie să fii dispus să ai această năzuinţă, încât nu poţi concepe o nevoie atât de mare. Iată singura nevoie pe care Dumnezeu şi Fiul Său o împărtăşesc şi voiesc să o satisfacă împreună. Nu eşti singur în această năzuinţă. Voia creaţiilor tale te cheamă să îţi împărtăşeşti voia cu ele. Îndreaptă-te atunci, în pace, dinspre vinovăţie înspre Dumnezeu şi înspre ele.
3. Să nu ai relaţii decât cu ce nu te va părăsi şi cu ce nu poţi părăsi. Singurătatea Fiului lui Dumnezeu este singurătatea Tatălui său. Nu refuza să îţi conştientizezi complinirea şi nu urmări să ţi-o restabileşti. Nu te teme să laşi izbăvirea pe seama Iubirii Izbăvitorului tău. El nu poate eşua, căci vine de la Cel Care nu poate eşua. Acceptă-ţi senzaţia de eşec doar ca pe o greşeală privitor la cine eşti. Căci gazda sfântă a lui Dumnezeu e mai presus de eşec şi nu i se poate refuza nimic din ce voieşte. Eşti veşnic într-o relaţie atât de sfântă, încât îi cheamă pe toţi să scape de singurătate şi să se alăture iubirii tale. Iar, acolo unde eşti, trebuie să te caute fiecare şi să te găsească.
4. Gândeşte-te doar o clipă la următorul lucru: Dumnezeu ţi-a dat Fiimea ca să îţi asigure o creaţie desăvârşită. Acesta a fost darul Lui, căci - aşa cum nu ţi S-a refuzat El Însuşi - nu ţi-a refuzat nici creaţia Lui. Nimic din ce s-a creat vreodată nu poate să nu îţi aparţină. Relaţiile tale sunt cu universul. Iar acest univers, dumnezeiesc fiind, depăşeşte cu mult mărunta sumă a tuturor trupurilor separate pe care le percepi. Căci toate părţile separate din care e alcătuit se unesc în Dumnezeu prin Cristos, unde devin asemănătoare Tatălui lor. Cristos nu cunoaşte nicio separare de Tatăl Lui, Care e singura Lui relaţie, în care dă cum Îi dă şi Tatăl Lui.
5. Spiritul Sfânt e încercarea lui Dumnezeu de-a te elibera de lucrurile pe care nu le înţelege. Iar încercarea va reuşi datorită Sursei încercării. Spiritul Sfânt te roagă să răspunzi cum răspunde Dumnezeu, căci vrea să te înveţe ce nu înţelegi. Dumnezeu vrea să răspundă fiecărei nevoi, indiferent de forma pe care o ia. De aceea, El ţine deschis acest canal, să se primească ce îţi comunică El şi ce Îi comunici tu. Dumnezeu nu îţi înţelege problema de comunicare, căci nu o împărtăşeşte cu tine. Doar tu crezi că este de înţeles. Spiritul Sfânt ştie că nu e de înţeles, şi totuşi, o înţelege fiindcă ai făcut-o tu.
6. Numai Spiritul Sfânt conştientizează ce nu poate fi cunoscut de Dumnezeu şi ce nu e înţeles de tine. Funcţia Lui sfântă e să accepte ambele lucruri şi, înlăturând fiecare element de dezacord, să le contopească într-un singur lucru. El va face asta pentru că e funcţia Lui. Lasă deci ce ţi se pare imposibil pe seama Celui Care ştie că trebuie să fie posibil pentru că e Voia lui Dumnezeu. Şi lasă-L pe Cel a Cărui învăţătură vine numai de la Dumnezeu să te înveţe singurul înţeles pe care îl au relaţiile. Căci Dumnezeu a creat singura relaţie care are înţeles, aceasta fiind relaţia Lui cu tine.
„A COURSE IN MIRACLES”
