1. Acest curs poate fi învăţat imediat, dacă nu cumva crezi că Voia lui Dumnezeu cere timp. Iar credinţa aceasta nu înseamnă decât că preferi să amâni recunoaşterea Voii Sale. Clipa sfântă este clipa aceasta şi fiecare clipă. E cea care vrei să fie. Cea care nu vrei să fie e o clipă pierdută pentru tine. Trebuie să decizi când să fie. Nu amâna. Căci, dincolo de trecut şi viitor, unde nu o vei găsi, stă sclipitoare, gata pentru acceptarea ta. Dar nu o poţi conştientiza cu bucurie cât timp nu o vrei, căci deţine întreaga eliberare de micime.
2. Exersarea pe care o întreprinzi trebuie să se bazeze, aşadar, pe disponibilitatea ta de-a te desprinde de toată micimea. Clipa în care ţi se dezvăluie magnitudinea e tot atât de departe ca dorinţa ta de-a o avea. Cât timp nu o doreşti şi preţuieşti mai degrabă micimea, îţi va fi la fel de îndepărtată. Ţi-o vei apropia în aceeaşi măsură în care o vrei. Nu te gândi că poţi găsi mântuire în felul tău şi că o poţi avea. Renunţă la fiecare plan pe care l-ai făcut în vederea mântuirii tale, în schimbul celui dumnezeiesc. Al Lui te va mulţumi, şi nimic altceva nu îţi poate aduce pace. Căci pacea e a lui Dumnezeu, şi a nimănui altuia.
3. Fii smerit înaintea Lui şi, totuşi, măreţ în El. Şi nu preţui planul eului înaintea planului lui Dumnezeu. Căci îţi laşi gol locul din planul Lui, pe care trebuie să îl ocupi dacă vrei să mi te alături, prin decizia de-a te alătura oricărui alt plan în afara celui dumnezeiesc. Te chem să îţi împlineşti rolul sfânt în planul dat de El lumii pentru eliberarea ei de micime. Dumnezeu vrea ca gazda Lui să fie cât se poate de liberă. Orice loialitate faţă de un plan al mântuirii separat de El scade valoarea pe care o deţine în mintea ta Voia Lui. Şi totuşi, mintea ta e gazda Lui.
4. Vrei să înveţi cât de desăvârşit şi de imaculat e sfântul altar pe care S-a pus Tatăl tău? Vei recunoaşte acest lucru în clipa sfântă, în care renunţi - de bunăvoie şi plin de bucurie - la fiecare plan în afara celui dumnezeiesc. Căci în el stă pacea, cât se poate de clară, pentru că ai fost dispus să îi întruneşti condiţiile. Poţi cere clipa sfântă oricând şi oriunde o vrei. Încearcă, în timp ce exersezi, să renunţi la toate planurile de găsire a magnitudinii în micime pe care le-ai acceptat vreodată. Ea nu este acolo. Foloseşte clipa sfântă doar ca să recunoşti că, de unul singur, nu poţi să ştii unde este şi nu poţi decât să te înşeli.
5. Eu stau în clipa sfântă, atât de clar cât vrei să fiu. Şi măsura în care înveţi să mă accepţi este durata în care îţi vei însuşi clipa sfântă. Te chem să îţi însuşeşti imediat clipa sfântă, căci eliberarea de micime în mintea gazdei lui Dumnezeu depinde de disponibilitate, nu de timp.
6. Cursul acesta e simplu din cauză că adevărul e simplu. Complexitatea ţine de eu şi nu e decât încercarea eului de-a face obscur evidentul. Ai putea trăi de-a pururi în clipa sfântă, începând de acum şi până în veşnicie, dar nu o faci dintr-un foarte simplu motiv. Nu fă obscură simplitatea acestui motiv, căci o vei face numai pentru că preferi să nu o recunoşti şi să nu îi dai drumul. Simplul motiv, simplu spus, este acesta: clipa sfântă e momentul în care primeşti şi dai comunicare desăvârşită. Înseamnă însă că e momentul în care mintea ţi-e deschisă atât să primească, cât şi să dea. E recunoaşterea faptului că toate minţile comunică. Ea nu încearcă, aşadar, să schimbe ceva, ci doar să accepte totul.
7. Cum poţi să faci aşa ceva, când preferi să ai gânduri private, pe care să le poţi păstra? Nu o poţi face decât negând comunicarea desăvârşită care face clipa sfântă să fie ce este. Crezi că poţi nutri gânduri pe care nu ai intenţia să le împărtăşeşti şi că mântuirea constă în a nu divulga anumite gânduri. Căci, în gândurile private, ştiute doar de tine, crezi că găseşti o modalitate de-a păstra ce vrei să ai doar tu şi de-a împărtăşi ce vrei tu să împărtăşeşti. Iar apoi te miri de ce nu comunici pe deplin cu cei din jur, şi cu Dumnezeu, Care vă învăluie pe toţi.
8. Fiecare gând pe care vrei să îl ţii ascuns sistează comunicarea, pentru că aşa vrei tu. E imposibil să recunoşti comunicarea desăvârşită cât timp pui preţ pe sistarea comunicării. Întreabă-te sincer: „Vreau oare să am parte de o comunicare desăvârşită şi sunt oare total dispus să mă desprind pentru totdeauna de tot ce o perturbă?" Dacă răspunsul este nu, atunci faptul că Spiritul Sfânt e gata să ţi-o dea nu e suficient să iţi revină, pentru că nu eşti gata să o împărtăşeşti cu El. Ea nu poate veni într-o minte care a decis să i se opună. Căci clipa sfântă se dă şi se primeşte cu aceeaşi disponibilitate, fiind acceptarea singurei Voinţe care determină toată gândirea.
9. Condiţia necesară pentru clipa sfântă nu cere să nu ai niciun gând care să nu fie pur. Dar cere să nu ai gânduri pe care vrei să le păstrezi. Inocenţa nu e opera ta. Ţi se dă în clipa în care vrei să o ai. Ispăşirea nu ar exista dacă nu ar fi nevoie de ea. Nu vei fi în stare să accepţi comunicarea desăvârşită cât timp vrei să o ascunzi de tine. Căci ce vrei să ascunzi chiar stă ascuns de tine. Când exersezi, atunci, încearcă doar să fii vigilent la amăgire şi nu căuta să protejezi gândurile pe care vrei să nu le divulgi. Lasă puritatea Spiritului Sfânt să le împrăştie şi adu-ţi toată conştienţa la starea de pregătire pentru puritatea pe care ţi-o oferă El. Aşa te va pregăti El să recunoşti că Îi eşti gazdă lui Dumnezeu şi ostatic, la nimic şi nimeni.
„A COURSE IN MIRACLES”
