22 martie 2018

Clipa sfântă şi atracţia lui Dumnezeu



1.  Aşa cum eul vrea să îţi limiteze percepţia fraţilor tăi la trup, tot aşa şi Spiritul Sfânt vrea să îţi descătuşeze viziunea şi să te lase să vezi cum se răsfrâng din ei Marile Raze, atât de nelimitate, încât ajung până la Dumnezeu. Această trecere la viziune se realizează în clipa sfântă. Dar e nevoie să înveţi ce anume presupune această trecere, ca să devii dispus să o permanentizezi. Odată ce există această disponibilitate, ea nu te va părăsi, căci este permanentă. Odată ce ai acceptat-o ca singura
percepţie pe care o vrei, va fi tradusă în cunoaştere prin rolul pe care îl joacă Dumnezeu Însuşi în cadrul Ispăşirii, căci e singurul pas din ea pe care îl înţelege. De aceea, când eşti gata de el, nu va surveni nicio întârziere. Dumnezeu e gata acum, dar tu nu eşti.

2.  Sarcina noastră e pur şi simplu aceea de-a continua, cât de repede posibil, procesul necesar de-a privi în faţă toate perturbările şi de-a le vedea exact aşa cum sunt. Căci e imposibil să recunoşti lipsa totală de gratificaţie a lucrului pe care crezi că îl vrei. Trupul e simbolul eului, după cum şi eul e simbolul separării. Şi amândouă nu sunt decât nişte încercări de-a limita comunicarea şi de-a o face imposibilă astfel. Căci, pentru a avea înţeles, comunicarea trebuie să fie nelimitată; iar, lipsită de înţeles, nu te va satisface total. Ea rămâne însă singurul mijloc prin care poţi stabili relaţii reale, care nu au limite, deoarece au fost stabilite de Dumnezeu.

3.  În clipa sfântă, în care Marile Raze înlocuiesc trupul în conştienţă, ţi se dă recunoaşterea relaţiilor fără limite. Dar, pentru a o vedea, e necesar să renunţi la toate modurile în care foloseşte eul trupul şi să accepţi faptul că eul nu are niciun scop pe care vrei să îl împărtăşeşti cu el. Căci eul vrea să limiteze pe toată lumea la un trup ca să îşi atingă propriile scopuri; şi, cât timp crezi că are un scop, vei alege să utilizezi mijloacele cu care încearcă să îşi preschimbe scopurile în realizări. Ele nu se vor realiza niciodată. Şi totuşi, precis ai recunoscut că eul, ale cărui obiective sunt cu totul de neatins, se va strădui din răsputeri să le obţină şi o va face cu puterea pe care i-ai dat-o tu.

4.  E imposibil să iţi împărţi puterea între Cer şi iad, Dumnezeu şi eu, şi să dai drumul forţei tale la creaţie, singurul scop în care ţi s-a dat. Iubirea produce expansiune întotdeauna. Limitele sunt cerute de eu şi reprezintă cerinţele lui de-a face mic şi ineficace. Limitează-ţi vederea unui frate la trupul lui - un lucru pe care îl vei face cât timp nu vrei să îl eliberezi de trup - şi vei refuza darul pe care ţi-l dă. Trupul lui nu îl poate da. Şi nu îl căuta nici tu printr-al tău. Dar minţile voastre sunt deja un continuu, iar uniunea lor trebuie doar acceptată, şi singurătatea în Cer nu mai e.

5.  Dacă ai vrea să laşi Spiritul Sfânt să îţi vorbească de Iubirea lui Dumnezeu faţă de tine şi de nevoia creaţiilor tale de-a fi cu tine mereu, ai simţi atracţia celor veşnice. Nimeni nu poate să Îl audă vorbind de aşa ceva, şi să rămână dispus să zăbovească mult în aste locuri. Căci e voia ta să fii în Cer, unde eşti complet şi liniştit, într-o relaţie atât de sigură şi de iubitoare, încât e imposibilă orice limită. Nu vrei să îţi dai micile relaţii în schimbul acesteia? Căci trupul este mic şi limitat, iar darul libertăţii ţi-l pot oferi numai cei pe care vrei să îi vezi fără limitele pe care li le-ar impune eul.

6.  Nu poţi concepe limitele la care ţi-ai supus percepţia şi nu ai idee de toată frumuseţea pe care ai putea să o vezi. Dar trebuie să ţii minte un lucru: atracţia vinovăţiei se opune atracţiei lui Dumnezeu. Atracţia Lui faţă de tine rămâne nelimitată, dar - din moment ce puterea ta, fiind a Lui, e la fel de mare ca a Lui - poţi să întorci spatele iubirii. Ce investeşti în vinovăţie Îi refuzi lui Dumnezeu. Şi vederea îţi devine tot mai slabă, mai ştearsă şi mai limitată, căci ai încercat să separi Tatăl de Fiu şi să le limitezi comunicarea. Nu căuta Ispăşirea în şi mai multă separare. Şi nu îţi limita viziunea Fiului lui Dumnezeu la ce îi împiedică eliberarea şi la ce Spiritul Sfânt trebuie să desfacă pentru a-l elibera. Căci credinţa lui în limite l-a întemniţat.

7.  Când trupul va înceta să te mai atragă şi nu vei pune preţ pe el ca mijloc de-a obţine ceva, atunci nu va mai exista nicio perturbare a comunicării şi gândurile tale vor fi la fel de libere ca ale lui Dumnezeu. Pe măsură ce laşi Spiritul Sfânt să te înveţe cum să foloseşti trupul doar în scopurile comunicării şi renunţi să îl foloseşti în vederea separării şi a atacului pe care le vede eul în el, vei învăţa că nu ai nevoie de trup. În clipa sfântă nu sunt trupuri şi simţi doar atracţia lui Dumnezeu. Acceptând că e neîmpărţită, te uneşti cu El pe deplin, într-o clipită, căci nu mai pui limite uniunii tale cu El. Realitatea acestei relaţii devine singurul adevăr pe care l-ai putea dori vreodată. Tot adevărul e aici.

„A COURSE IN MIRACLES”

Cristosul din tine nu sălăşluieşte într-un trup. Şi totuşi, El e în tine. De aici trebuie să rezulte că nu eşti într-un trup. Ce e în tine nu poate să fie în afară. Şi e clar că nu poţi fi separat de ceea ce e tocmai nucleul vieţii tale. Ce îţi dă viaţă nu poate sălăşlui în moarte. Nici tu nu poţi. Cristos e încadrat într-o ramă de Sfinţenie al cărei singur scop e să Îl facă manifest celor ce nu Îl cunosc, ca să îi cheme să vină la El şi să Îl vadă unde au crezut că sunt trupurile lor. Trupurile lor vor dispărea atunci, ca Sfinţenia Lui să poată fi înrămată în ei.