1. Spiritul Sfânt are nevoie de un student fericit, în care misiunea Lui să se poată realiza în mod fericit. Tu, care te-ai dedicat cu fermitate nefericirii, trebuie să recunoşti mai întâi că eşti nefericit, nu fericit. Spiritul Sfânt nu te poate învăţa fără acest contrast, căci eşti convins că nefericirea este fericire. Convingerea aceasta te-a derutat atât de mult, încât ai încercat să înveţi să faci ce nu poţi face niciodată, crezând că, dacă nu înveţi asta, nu vei fi fericit. Nu îţi dai seama că temelia care stă la baza acestui preabizar obiectiv al învăţării tale nu înseamnă absolut nimic. Şi totuşi, pentru tine, poate, încă are sens. Ai credinţă în nimic, şi vei găsi „comoara" pe care o cauţi. Dar vei adăuga încă o povară la mintea ta deja împovărată. Vei crede că nimicul e ceva de preţ şi îl vei preţui. Un ciob de sticlă, un fir de praf, un trup sau un război - e totuna pentru tine. Căci, dacă preţuieşti un singur lucru făcut din nimic, vei crede că nimicul poate fi preţios şi că poţi să înveţi cum să faci adevărat neadevărul.
2. Spiritul Sfânt, văzând unde eşti, dar cunoscând că eşti altundeva, îşi începe lecţia de simplitate cu învăţătura fundamentală că adevărul e adevărat. E cea mai grea lecţie pe care o vei învăţa vreodată, fiind, la urma urmei, singura. Simplitatea e foarte dificilă pentru nişte minţi sucite. Gândeşte-te la toate distorsiunile pe care le-ai făcut din nimic; la toate formele şi sentimentele, acţiunile şi reacţiunile ciudate pe care le-ai ţesut din el. Nimic nu ţi-e atât de străin ca simplul adevăr şi nimic nu eşti mai puţin dispus să asculţi. Contrastul dintre ce e adevărat şi ce nu este e cât se poate de evident, dar nu îl vezi. Simplul şi evidentul nu le sunt clare celor care vor să îşi facă palate şi straie împărăteşti din nimic, crezându-se împăraţi cu coroane de aur din cauza acestora.
3. Spiritul Sfânt vede toate aceste lucruri şi te învaţă, pur şi simplu, că nu sunt adevărate. Studenţilor nefericiţi care vor să îşi predea nimicul şi să se amăgească apoi că nu este nimic, Spiritul Sfânt le spune, liniştit şi ferm:
Adevărul e adevărat. Nimic altceva nu contează, nimic altceva nu e real, nimic altceva nu există. Lasă-Mă să fac Eu singura distincţie pe care nu o poţi face, dar pe care ai nevoie să o înveţi. Credinţa ta în nimic le amăgeşte. Oferă-Mi Mie credinţa ta şi o voi pune blând în sfântul loc al ei. Acolo nu vei găsi amăgire, ci numai simplul adevăr. Şi pe acesta îl vei iubi, pentru că îl vei înţelege.
4. Ca tine, Spiritul Sfânt nu a făcut adevărul. Ca Dumnezeu, El ştie că adevărul e adevărat. El aduce lumina adevărului în întuneric şi o lasă să se răsfrângă asupra ta. Iar fraţii tăi o văd cum se răsfrânge şi, dându-si seama că nu tu ai făcut această lumină, văd în tine mai mult decât vezi tu. Ei vor fi studenţi fericiţi ai lecţiei pe care le-o aduce această lumină, pentru că îi învaţă eliberarea de nimic şi de toate lucrările nimicului. Până nu le aduci lumina, nu vor considera ca nimic lanţurile grele ce par să îi lege de deznădejde. Şi atunci vor vedea că lanţurile au dispărut şi că nu au putut fi decât nimic. Iar tu vei vedea asta odată cu ei. Deoarece i-ai învăţat bucuria şi eliberarea, vor deveni profesorii tăi de eliberare şi de bucurie.
5. Când înveţi pe cineva că adevărul e adevărat, o înveţi şi tu odată cu el. Şi înveţi aşa că tocmai ce a părut cel mai greu a fost cel mai uşor. Învaţă să fii un student fericit. Nu vei învăţa niciodată cum să faci totul din nimic. Realizează însă că acesta a fost obiectivul tău şi recunoaşte cât de stupid a fost. Bucură-te că a fost desfăcut, căci - atunci când îl priveşti cu simplă onestitate - este desfăcut. Am spus mai înainte „Să nu te mulţumeşti cu nimic", căci ai crezut că nimicul te poate mulţumi. Nu e aşa.
6. Dacă vrei să fii un student fericit, trebuie să îi dai Spiritului Sfânt toate câte ai învăţat, să le dezveţe pentru tine. Şi apoi poţi să începi să înveţi lecţiile voioase care vor veni rapid pe temelia fermă că adevărul e adevărat. Căci ce se clădeşte pe ea e adevărat, clădit pe adevăr. Universul învăţării se va deschide înaintea ta în toată simplitatea lui plină de graţie. Cu adevărul înainte, nu te vei uita înapoi.
7. Studentul fericit întruneşte condiţiile învăţării în lumea aceasta, după cum întruneşte condiţiile cunoaşterii în Împărăţie. Toate acestea sunt în planul Spiritului Sfânt de-a te elibera de trecut şi de-a-ţi deschide drumul libertăţii. Căci adevărul e adevărat. Poate fi - sau poate să fi fost vreodată - altceva? Această simplă lecţie deţine cheia întunecatei uşi pe care o crezi zăvorâtă pentru totdeauna. Tu ai făcut uşa aceasta din nimic şi, dincolo de ea, nu e nimic. Cheia nu e decât lumina, care spulberă figurile şi formele şi fricile de nimic. Acceptă această cheie a libertăţii din mâinile lui Cristos, Care ţi-o dă să I te poţi alătura la împlinirea sfintei sarcini de-a aduce lumină. Căci, asemenea fraţilor tăi, nu îţi dai seama că lumina a sosit şi te-a eliberat de somnul întunericului.
8. Priveşte-ţi fraţii în libertatea lor şi învaţă de la ei cum să scapi de întuneric. Lumina din tine îi va trezi, şi nu te vor lăsa nici ei cuprins de somn. Viziunea lui Cristos se dă în chiar clipa în care o percepi pe aceasta. Unde totul e clar, totul e sfânt. Liniştea simplităţii sale e atât de irezistibilă, încât îţi vei da seama că e imposibil să negi simplul adevăr. Căci altceva nu există. Dumnezeu e pretutindeni şi Fiul Lui e cu toate în El. Poate el să cânte bocetul de jale când lucrul acesta e adevărat?
“A Course in Miracles”
