1. Da, eşti binecuvântat. În lumea aceasta însă lucrul acesta nu îl cunoşti. Dar ai mijloacele să îl înveţi şi să îl vezi cu claritate. Spiritul Sfânt foloseşte logica la fel de uşor şi de bine ca eul, atâta doar că Propriile Lui concluzii nu sunt demente. Ele o apucă tocmai în direcţia opusă, indicând Cerul cu aceeaşi claritate cu care eul indică întunericul şi moartea. Am urmărit o mare parte din logica eului şi i-am văzut concluziile logice. Văzându-le, ne-am dat seama că nu pot fi văzute decât în iluzii, căci numai acolo pare să se vadă clar aparenta lor claritate. Să le lăsăm acum şi să urmărim logica simplă cu care predă Spiritul Sfânt simplele concluzii ce vorbesc pentru adevăr, şi numai pentru adevăr.
I. Condiţiile învăţării
1. Dacă eşti binecuvântat şi nu o cunoşti, ai nevoie să înveţi că precis trebuie să fii. Cunoaşterea nu se predă, dar condiţiile ei trebuie dobândite, căci tocmai ele au fost abandonate. Poţi învăţa să binecuvântezi şi nu poţi da ce nu ai. Atunci, dacă oferi binecuvântare, precis ţi s-a oferit ţie mai întâi. Şi precis ai acceptat-o ca a ta, căci cum ai putea să o dai altfel? Iată de ce miracolele îţi oferă ţie dovada că eşti binecuvântat. Dacă tot ce oferi e iertare deplină înseamnă că te-ai desprins de vinovăţie, acceptând Ispăşirea pentru tine şi învăţând că eşti nevinovat. Cum ai putea să înveţi ce s-a făcut pentru tine, fără ştirea ta, altfel decât făcând ce ar trebui să faci în cazul în care chiar că s-a făcut pentru tine?
2. Într-o lume făcută din negare şi fără direcţie, e nevoie de o dovadă indirectă a adevărului. Vei percepe nevoia acestui lucru dacă îţi dai seama că negarea este decizia de-a nu cunoaşte. Logica lumii trebuie, de aceea, să ducă la nimic, căci obiectivul ei este nimicul. Dacă te hotărăşti să ai şi să dai şi să nu fii decât un vis, precis îţi îndrepţi gândurile spre uitare. Iar, dacă ai şi dai şi eşti totul, şi toate acestea au fost negate, sistemul tău de gândire e închis şi separat total de adevăr. Lumea aceasta e dementă; nu subaprecia proporţiile demenţei ei. Nu e sferă a percepţiei tale care să nu fi fost atinsă de ea, iar visul tău îţi este sacru. Iată de ce Dumnezeu a pus Spiritul Sfânt în tine, unde tu ai pus visul.
3. Vederea e îndreptată întotdeauna în afară. Dacă gândurile tale ar fi întru totul de la tine, sistemul de gândire pe care l-ai făcut ar fi de-a pururea întunecat. Gândurile pe care le proiectează sau le extinde mintea Fiului lui Dumnezeu au toată puterea pe care le-o dă el. Gândurile pe care le împărtăşeşte cu Dumnezeu depăşesc convingerile lui, dar cele pe care le-a făcut el sunt convingerile lui. Şi tocmai pe acestea, nu adevărul, a ales să le apere şi să le iubească. Ele nu se vor lua de la el. Dar pot fi abandonate de el, căci Sursa desfacerii lor este în el. În lumea aceasta, nimic nu îl poate învăţa că logica lumii e total dementă şi nu duce la nimic. Dar, în cel ce a făcut această logică dementă, există Unul Ce cunoaşte că ea nu duce la nimic, pentru că El cunoaşte totul.
4. Orice direcţie ce te-ar conduce unde nu te conduce Spiritul Sfânt nu duce nicăieri. Orice lucru pe care îl cunoaşte El ca adevărat şi tu îl negi, ţi l-ai negat ţie, El trebuind atunci să te înveţe să nu îl negi. Desfacerea e indirectă, exact ca facerea. Ai fost creat doar să creezi, nici să faci, şi nici să vezi. Ele sunt doar expresii indirecte ale voinţei de-a trăi, blocată de capriciosul şi nesfântul moft al morţii şi al omorului, pe care Tatăl tău nu îl împărtăşeşte cu tine. Ţi-ai dat sarcina de-a împărtăşi ce nu poate fi împărtăşit. Şi, cât crezi că e posibil să înveţi să faci aşa ceva, nu crezi tot ce e posibil să înveţi să faci.
5. De aceea, Spiritul Sfânt trebuie să îşi înceapă predarea arătându-ţi ce niciodată n-ai putea să înveţi. Mesajul Lui nu este indirect, dar El trebuie să introducă simplul adevăr într-un sistem de gândire devenit atât de sucit şi de complex, încât nu poţi să vezi că nu înseamnă nimic. El priveşte pur şi simplu temelia lui şi o respinge. Dar tu, care nu poţi să desfaci lucrul pe care l-ai făcut, nici să scapi de povara grea a opacităţii sale ce apasă asupra minţii tale, nu poţi să vezi prin el. Te amăgeşte, pentru că ai ales să te amăgeşti. Cei ce aleg să fie amăgiţi vor ataca abordările directe, pentru că ele par să ameninţe amăgirea şi să îi dea o lovitură.
„A COURSE IN MIRACLES”
