3 septembrie 2017

Privirea lăuntrică



1.  Miracolele demonstrează că învăţarea a avut loc sub corecta îndrumare, căci învăţarea e invizibilă şi ce s-a învăţat se poate recunoaşte numai după rezultate. Generalizarea ei e demonstrată pe măsură ce o foloseşti în tot mai multe situaţii. Vei recunoaşte că ai învăţat că miracolele nu au o ordine a dificultăţii când le aplici la toate situaţiile. Nu există situaţie la care miracolele să nu se aplice şi, aplicându-le la toate situaţiile, vei dobândi lumea reală. Căci în această percepţie sfântă vei fi întregit, iar Ispăşirea se va răsfrânge, din acceptarea ei pentru tine însuţi, la toţi cei pe care ţi-i trimite Spiritul Sfânt să îi binecuvântezi. În fiece copil de-al lui Dumnezeu stă binecuvântarea Sa şi, în binecuvântarea pe care o dai copiilor lui Dumnezeu, stă binecuvântarea pe care ţi-o dă El.

2.  Toţi cei ce sunt în lume trebuie să îşi joace propriul rol în izbăvirea ei, pentru a recunoaşte că lumea a fost izbăvită. Nu poţi să vezi ce este invizibil. Dar, dacă îi vezi efectele, ştii că trebuie să existe. Percepând ce face, îi recunoşti existenţa. Şi, prin ce face, înveţi ce este. Nu îţi poţi vedea capacităţile, dar capeţi încredere în existenţa lor pe măsură ce acestea îţi permit să acţionezi. Iar rezultatele acţiunilor tale poţi să le vezi.

3.  Spiritul Sfânt e invizibil, dar poţi vedea rezultatele Prezenţei Lui şi, prin ele, vei învăţa că El există. Ce îţi permite El să faci e clar că nu e din lumea aceasta, căci miracolele încalcă fiecare lege a realităţii, după cum o judecă lumea aceasta. Fiecare lege a timpului şi spaţiului, a masei şi mărimii ajunge să fie întrecută, căci ce îţi permite El să faci e clar mai presus de fiecare dintre ele. Percepând rezultatele Lui, vei înţelege unde trebuie să fie El şi, în cele din urmă, vei ştii ce este El.

4.  Nu poţi să vezi Spiritul Sfânt, dar Îi poţi vedea manifestările. Şi, dacă nu le vezi, nu îţi vei da seama că El există. Miracolele sunt mărturiile Lui şi vorbesc pentru Prezenţa Lui. Ce nu poţi să vezi îţi devine real numai prin mărturiile ce vorbesc pentru lucrul respectiv. Căci poţi fi conştient de ceva ce nu poţi să vezi şi îţi poate deveni convingător de real pe măsură ce prezenţa lui devine manifestă prin tine. Fă lucrarea Spiritului Sfânt, căci Îi împărtăşeşti funcţia. Precum în Cer funcţia ta e să creezi, aşa şi pe pământ funcţia ta este să vindeci. Dumnezeu Îşi împărtăşeşte funcţia cu tine în Cer, iar Spiritul Sfânt Şi-o împărtăşeşte cu tine pe pământ. Cât crezi că ai alte funcţii, vei avea nevoie de corecţie. Căci credinţa aceasta este distrugerea păcii, un obiectiv direct opus scopului Spiritului Sfânt.

5.  Tu vezi ce te aştepţi să vezi şi te aştepţi la ce inviţi. Percepţia ta e rezultatul invitaţiei tale, parvenindu-ţi după cum ai şi chemat-o. Manifestările cui vrei să le vezi? De a cui prezenţă vrei să fii convins? Căci vei crede în ce manifeşti şi, cum priveşti în afară, aşa vei vedea înăuntru. În mintea ta există două moduri de-a privi lumea, iar percepţia ta va reflecta călăuzirea pe care ai ales-o.

6.  Eu sunt manifestarea Spiritului Sfânt şi, când mă vei vedea, o vei face pentru că L-ai invitat pe El. Căci El îţi va trimite mărturiile Lui dacă vrei să le priveşti. Adu-ţi aminte întotdeauna că vezi ce cauţi, căci ce cauţi vei găsi. Eul găseşte ce caută, şi atât. Nu găseşte iubire, căci nu e ce caută. Dar căutarea şi găsirea sunt acelaşi lucru şi, de vei căuta două obiective, le vei găsi, dar nu vei recunoaşte niciunul. Vei crede că sunt acelaşi lucru pentru că le vrei pe amândouă. Mintea tinde mereu spre integrare şi, dacă e scindată şi vrea să ţină scindarea, va continua să creadă că are un singur obiectiv făcându-l să pară unul singur.

7.  Am spus mai înainte că de tine depinde ce proiectezi sau extinzi, dar trebuie să faci una sau alta, căci e o lege a minţii, şi trebuie să te uiţi înăuntru înainte de-a te uita în afară. Uitându-te înăuntru, alegi călăuza care să îţi îndrume vederea. Şi apoi te uiţi în afară şi îi vezi mărturiile. Iată de ce găseşti ce cauţi. Ce vrei în tine vei face manifest şi vei accepta de la lume pentru că tu l-ai pus acolo vrându-l. Când crezi că proiectezi ce nu vrei, o faci tot pentru că îl vrei. Asta duce direct la disociere, căci reprezintă acceptarea a două obiective, percepute fiecare într-un loc diferit; separate unul de altul pentru că le-ai făcut diferite. Mintea vede atunci o lume împărţită în afara ei, dar nu şi înăuntru. Asta îi dă iluzia integrităţii şi îi permite să creadă că urmăreşte un singur obiectiv. Dar, cât timp percepi lumea ca împărţită, nu eşti vindecat. Căci a fi vindecat înseamnă a urmări un singur obiectiv, pentru că ai acceptat doar unul şi vrei numai unul.

8.  Când vei vrea numai iubire, nu vei vedea altceva. Natura contradictorie a mărturiilor pe care le percepi e doar reflecţia conflictualelor tale invitaţii. Ţi-ai privit mintea şi ai acceptat opoziţia în ea, odată ce ai căutat-o în ea. Dar să nu crezi atunci că mărturiile opoziţiei sunt adevărate, căci sunt doar o dovadă a deciziei tale despre realitate, returnându-ţi mesajele date chiar de tine. Iubirea se recunoaşte şi ea prin mesagerii ei. Dacă faci iubirea manifestă, mesagerii ei vor veni la tine pentru că i-ai invitat.

9.  Puterea de decizie e singura libertate ce ţi-a mai rămas ca prizonier al lumii acestea. Poţi decide să o vezi corect. Ce ai făcut din ea nu e realitatea ei, căci realitatea ei e numai ce îi dai tu. Nu poţi să dai decât iubire la ceva sau cineva, şi nici nu poţi primi decât iubire de la ei. De socoteşti că ai primit altceva, precis te-ai uitat înăuntru şi ai crezut că vezi în tine puterea de-a da altceva. Doar decizia aceasta a determinat ce ai găsit, căci a fost decizia pentru ce ai căutat.

10.  Te temi de mine pentru că te-ai uitat înăuntru şi te temi de ce ai văzut. Dar nu se poate să fi văzut realitatea, căci realitatea minţii tale e cea mai minunată dintre creaţiile lui Dumnezeu. Venind numai de la Dumnezeu, puterea şi grandoarea ei ţi-ar putea aduce numai pace dacă ai vedea-o cu adevărat. Dacă te temi, precis ai văzut ceva ce nu e acolo. Dar, în acelaşi loc, ai fi putut să mă vezi pe mine şi pe toţi fraţii tăi, în siguranţa desăvârşită a Minţii care ne-a creat. Căci suntem acolo în pacea Tatălui, Care voieşte să Îşi extindă pacea prin tine.

11.  Când îţi vei accepta misiunea de-a extinde pace, vei găsi pace, căci - făcând-o manifestă - o vei vedea. Sfintele ei mărturii te vor înconjura pentru că le-ai chemat, şi vor veni la tine. Ţi-am auzit chemarea şi am răspuns la ea, dar nu vrei să te uiţi la mine, nici să auzi răspunsul pe care l-ai căutat.
Căci nu vrei încă numai asta. Dar, pe măsură ce îţi devin tot mai real, vei învăţa că vrei numai asta. Şi mă vei vedea când te uiţi înăuntru şi vom privi lumea reală împreună. Prin ochii lui Cristos, numai lumea reală există şi numai lumea reală poate fi văzută. După cum decizi, aşa vei şi vedea. Şi tot ce vezi stă mărturie doar pentru decizia ta.

12.  Când te vei uita înăuntru şi mă vei vedea, va fi pentru că ai decis să manifeşti adevărul. Şi, manifestându-l, îl vei vedea atât în afară, cât şi înăuntru. Îl vei vedea în afară pentru că l-ai văzut mai întâi înăuntru. Tot ce vezi în afară e o judecată a ce ai văzut înăuntru. Dacă e judecata ta, va fi greşită, căci judecata nu e funcţia ta. Dacă e judecata Spiritului Sfânt, va fi corectă, căci judecata e funcţia Lui. Îi împărtăşeşti funcţia doar judecând ca El, nerezervând nicio judecată pentru tine însuţi. Tu vei judeca împotriva ta, dar El va judeca pentru tine.

13.  Aminteşte-ţi, atunci, că, de câte ori te uiţi în afară şi reacţionezi nefavorabil la ce vezi, te-ai judecat nevrednic şi te-ai condamnat la moarte. Pedeapsa cu moartea e obiectivul ultim pe care îl are eul, căci te crede un criminal ce merită să moară la fel de mult cât ştie Dumnezeu că meriţi să trăieşti. Pedeapsa cu moartea nu îi iese eului din minte niciodată, căci asta îţi rezervă întotdeauna în final. Vrând să te ucidă ca expresie finală a sentimentelor lui la adresa ta, te lasă să trăieşti doar ca să aştepţi moartea. Te va chinui cât trăieşti, dar ura lui nu va fi satisfăcută până nu mori. Căci distrugerea ta e singura finalitate la care lucrează şi singurul final cu care va fi satisfăcut.

14.  Eul nu e trădător faţă de Dumnezeu, pe Care a-L trăda e cu neputinţă. Dar este trădător faţă de tine, cel ce crezi că ţi-ai trădat Tatăl. Iată de ce desfacerea vinovăţiei este o parte esenţială a programei Spiritului Sfânt. Căci, cât te simţi vinovat, asculţi vocea eului, care îţi spune că L-ai trădat pe Dumnezeu şi că meriţi, de aceea, moarte. Vei crede că moartea vine de la Dumnezeu, şi nu de la eu, deoarece, confundându-te cu eul, crezi că tu vrei moarte. Iar, de ce vrei, Dumnezeu nu te mântuieşte.

15.  Când eşti tentat să cedezi dorinţei de moarte, aminteşte-ţi că eu nu am murit. Îţi vei da seama că e adevărat când te vei uita înăuntru şi mă vei vedea. Oare să fi biruit moartea numai pentru mine? Şi oare mi-ar fi dat Tatăl viaţă veşnică dacă nu ţi-ar fi dat-o şi ţie? Când vei învăţa să mă faci manifest, nu vei vedea moarte niciodată. Căci ai privit ce e fără de moarte în tine şi vei vedea numai ce e veşnic când îţi vei arunca privirile în afară, asupra unei lumi ce nu poate să moară.

„A COURSE IN MIRACLES”

Cristosul din tine nu sălăşluieşte într-un trup. Şi totuşi, El e în tine. De aici trebuie să rezulte că nu eşti într-un trup. Ce e în tine nu poate să fie în afară. Şi e clar că nu poţi fi separat de ceea ce e tocmai nucleul vieţii tale. Ce îţi dă viaţă nu poate sălăşlui în moarte. Nici tu nu poţi. Cristos e încadrat într-o ramă de Sfinţenie al cărei singur scop e să Îl facă manifest celor ce nu Îl cunosc, ca să îi cheme să vină la El şi să Îl vadă unde au crezut că sunt trupurile lor. Trupurile lor vor dispărea atunci, ca Sfinţenia Lui să poată fi înrămată în ei.