1. Chiar crezi că îl poţi ucide pe Fiul lui Dumnezeu? Tatăl Şi-a ascuns Fiul la loc sigur în Sinea Lui şi l-a ţinut departe de gândurile tale distructive, dar nu cunoşti - din cauza lor - nici Tatăl, nici Fiul. Ataci lumea reală în fiecare zi şi în fiecare ceas şi în fiece minut, şi totuşi, eşti surprins că nu o poţi vedea. De cauţi iubirea ca să o ataci, nu o vei găsi niciodată. Căci, dacă iubirea e împărtăşire, cum poţi să o găseşti altfel decât prin ea însăşi? Ofer-o şi va veni la tine, pentru că e atrasă de ea însăşi. Oferă însă atac, şi iubirea va rămâne ascunsă, căci nu poate trăi decât în pace.
2. Fiul lui Dumnezeu e la fel de ocrotit ca Tatăl său, căci Fiul cunoaşte protecţia Tatălui său şi nu poate să se teamă. Iubirea Tatălui său îl ţine în desăvârşită pace şi, neavând nevoie de nimic, el nu cere nimic. Dar el e departe de tine, al cărui Sine este, căci ai ales să îl ataci şi a dispărut din ochii tăi în Tatăl său. Nu el s-a schimbat, ci tu. Căci o minte scindată şi toate lucrările ei nu au fost create de Tatăl şi nu ar putea trăi în cunoaştere de El.
3. Când ai făcut vizibil ce nu e adevărat, ce este adevărat ţi-a devenit invizibil. Dar nu poate fi invizibil din fire, căci Spiritul Sfânt îl vede cu desăvârşită claritate. Îţi este invizibil pentru că te uiţi la altceva. Dar nu de tine depinde să decizi ce e vizibil şi ce e invizibil, după cum nu depinde nici să decizi ce e realitatea. Ce se poate vedea este ce vede Spiritul Sfânt. Definiţia realităţii e a lui Dumnezeu, şi nu a ta. El a creat-o şi ştie ce este. Tu, care ai ştiut, ai uitat, şi - dacă nu ţi-ar fi dat El un mod de-a-ţi aduce aminte - te-ai fi condamnat la uitare.
4. Datorită Iubirii Tatălui tău, nu Îl poţi uita niciodată, căci nimeni nu poate uita ce i-a pus în memorie chiar Dumnezeu. O poţi nega, dar nu o poţi pierde. O Voce va răspunde la fiecare întrebare pe care o pui şi o viziune va corecta percepţia a tot ce vezi. Căci ce ai făcut invizibil e singurul adevăr şi ce nu ai auzit e singurul Răspuns. Dumnezeu vrea să te unească din nou cu tine însuţi şi nu te-a abandonat la necaz. Îl aştepţi doar pe El şi habar nu ai de acest lucru. Dar amintirea Lui străluceşte în mintea ta şi nu poate fi ştearsă. Nu e nici trecută, nici viitoare, fiind eternă pentru totdeauna.
5. Nu trebuie decât să ceri această amintire şi îţi vei aminti. Dar amintirea lui Dumnezeu nu poate străluci într-o minte care a şters-o şi vrea să o ţină ştearsă. Căci amintirea lui Dumnezeu poate miji doar într-o minte care alege să îşi amintească şi care a renunţat la dorinţa dementă de-a controla realitatea. Tu, care nu te poţi controla nici măcar pe tine, nu ar trebui să aspiri la controlul universului. Priveşte însă ce ai făcut din el şi bucură-te că nu e aşa.
6. Fiul lui Dumnezeu, nu te mulţumi cu nimicul! Ce nu e real nu poate fi văzut şi nu are valoare. Dumnezeu nu i-ar putea oferi Fiului Său ceva fără valoare, şi nici Fiul Său nu ar putea primi aşa ceva. Ai fost izbăvit în clipa în care ai crezut că L-ai părăsit. Tot ce ai plăsmuit nu a fost nicicând şi este invizibil pentru că Spiritul Sfânt nu îl vede. Dar ce vede El e al tău să îl vezi şi, prin viziunea Lui, percepţia ţi-e vindecată. Ai făcut invizibil singurul adevăr pe care îl deţine lumea aceasta. Preţuind nimicul, ai căutat nimicul. Făcându-ţi-l real, l-ai şi văzut. Dar el nu există. Iar Cristos ţi-e invizibil din cauza a ce ţi-ai făcut vizibil.
7. Nu contează însă câtă distanţă ai încercat să pui între conştienţa ta şi adevăr. Fiul lui Dumnezeu poate fi văzut pentru că vederea lui e împărtăşită. Spiritul Sfânt îl priveşte şi nu vede altceva în tine. Ce ţi-e invizibil ţie e desăvârşit în viziunea Lui şi o cuprinde toată. El Şi-a adus aminte de tine pentru că nu Şi-a uitat Tatăl. Tu ai privit irealul şi ai găsit deznădejde. Dar ce altceva ai putea găsi când cauţi irealul? Lumea ireală este un lucru deznădăjduit, căci nu poate să fie niciodată. Iar tu, care împărtăşeşti cu Dumnezeu Fiinţa Sa, nu ai putea fi mulţumit nicicând fără realitate. Ce nu ţi-a dat Dumnezeu nu are putere asupra ta, iar atracţia iubirii pentru iubire rămâne irezistibilă. Căci e funcţia iubirii să le unească în sânul ei pe toate şi să le tină laolaltă pe toate prin extinderea întregimii ei.
8. Lumea reală ţi-a fost dată de Dumnezeu în schimb iubitor pentru lumea pe care ai făcut-o şi pentru cea pe care o vezi. Ia-o dar din mâna lui Cristos şi uită-te la ea. Realitatea ei va face invizibil restul, căci vederea ei e o percepţie totală. Şi, privind-o, îţi vei aminti că a fost aşa dintotdeauna. Nimicul va deveni invizibil, căci ai văzut cu adevărat, în sfârşit. Percepţia izbăvită e tradusă uşor în cunoaştere, căci numai percepţia e capabilă de greşeală, iar percepţia nu a fost nicicând. Corectată fiind, ea cedează locul cunoaşterii, care e de-a pururi singura realitate. Ispăşirea nu e decât calea de întoarcere la ce nu ai pierdut niciodată. Tatăl tău nu a putut înceta să Îşi iubească Fiul.
„A COURSE IN MIRACLES”
