1. Ispăşirea este pentru toţi, fiind modul de-a desface credinţa că există ceva doar pentru tine. A ierta înseamnă a trece cu vederea. Priveşte, atunci, dincolo de greşeală şi nu îţi lăsa percepţia să se oprească asupra ei, căci vei crede ce conţine percepţia ta. Dacă vrei să te cunoşti, acceptă ca adevărat numai ce este fratele tău. Percepe ce nu este el, şi nu vei putea cunoaşte ce eşti tu, pentru că îl vezi în mod fals. Aminteşte-ţi mereu că Identitatea ta e împărtăşită şi că împărtăşirea Ei este realitatea Ei.
2. Ai de jucat un rol în Ispăşire, dar planul Ispăşirii te depăşeşte. Nu înţelegi cum să treci greşelile cu vederea, căci altfel nu le-ai face. Şi ar fi doar o greşeală în plus să crezi fie că nu le faci, fie că le poţi corecta fără o Călăuză care să îţi arate cum. Dacă nu urmezi această Călăuză, greşelile nu îţi vor fi corectate. Planul nu e al tău din cauza ideilor tale limitate despre ce eşti. Din acest sentiment de limitare provin toate greşelile. Aşa că modul de-a le desface nu e de la tine, ci pentru tine.
3. Ispăşirea e o lecţie de împărtăşire, care ţi se dă din cauză că ai uitat cum să o faci. Spiritul Sfânt îţi aduce doar aminte de utilitatea firească a aptitudinilor tale. Reinterpretând aptitudinea de-a ataca în aptitudinea de-a împărtăşi, El traduce ce ai făcut tu în ce a creat Dumnezeu. Dacă vrei să înfăptuieşti asta prin El, nu îţi poţi privi aptitudinile cu ochii eului, căci le vei judeca aşa cum le judecă el. Toată nocivitatea lor stă în judecata eului. Toată utilitatea lor stă în judecata Spiritului Sfânt.
4. Eul are şi el un plan de iertare pentru că ceri unul, deşi nu de la profesorul care trebuie. Desigur, planul eului nu are niciun sens şi nu va funcţiona. Urmând planul lui, te vei pune într-o situaţie imposibilă, la care eul te conduce întotdeauna. Planul eului e să te facă să vezi greşeala cu claritate mai întâi, ca să o treci cu vederea mai apoi. Dar cum poţi trece cu vederea ce ai făcut real? Văzându-l cu claritate, i-ai conferit realitate şi nu îl poţi trece cu vederea. Aici eul e nevoit să recurgă la „mistere", insistând că trebuie să accepţi ceva lipsit de înţeles pentru a te mântui. Mulţi au încercat să facă asta în numele meu, uitând că cuvintele mele au noimă pentru că vin de la Dumnezeu. Au la fel de multă noimă acum pe cât au avut vreodată, pentru că vorbesc de idei eterne.
5. Iertarea pe care o înveţi de la mine nu foloseşte frica pentru a desface frica. Şi nici nu face real irealul, ca să îl distrugă mai apoi. Iertarea prin Spiritul Sfânt stă, pur şi simplu, în neremarcarea greşelii de la bun început, ţinând-o astfel nereală în ochii tăi. Nu lăsa să îţi treacă prin minte credinţa că ar fi reală, căci vei crede totodată că trebuie să desfaci ce ai făcut pentru a fi iertat. Ce nu are efect nu există, iar - pentru Spiritul Sfânt - efectele greşelii sunt inexistente. Anulându-i constant şi consecvent toate efectele, de oriunde şi în toate privinţele, El predă că eul nu există şi o dovedeşte.
6. Urmează, atunci, ce predă Spiritul Sfânt despre iertare, pentru că iertarea e funcţia Lui şi ştie cum să o îndeplinească la perfecţie. Iată ce am vrut să spun când am afirmat că miracolele sunt fireşti şi că, atunci când nu au loc, ceva nu e în regulă. Miracolele sunt doar indiciul că eşti dispus să urmezi planul de mântuire al Spiritului Sfânt, recunoscând că nu înţelegi care este. Munca Lui nu e funcţia ta şi, dacă nu accepţi acest lucru, nu poţi învăţa care e funcţia ta.
7. Confuzia funcţiilor e atât de specifică eului, încât trebuie să îţi fie deja destul de familiară. Eul crede că toate funcţiile îi aparţin, chiar dacă nu are idee care sunt. E mai mult decât o simplă confuzie. E o combinaţie deosebit de periculoasă de grandiozitate şi confuzie care face eul să atace pe oricine şi orice fără absolut niciun motiv. Eul tocmai asta face. Are reacţii imprevizibile, pentru că nu are idee ce percepe.
8. Dacă nu ai idee ce se întâmplă, cât de nimerit te poţi aştepta să reacţionezi? Te-ai putea întreba, indiferent cum ai motiva reacţia, dacă imprevizibilitatea eului îl pune într-o poziţie bună pentru a-ţi servi drept călăuză. Dă-mi voie să repet că aptitudinile de călăuză ale eului sunt deosebit de jalnice şi că alegerea lui ca profesor într-ale mântuirii e cât se poate de proastă. Cine îşi alege o călăuză total dementă trebuie să fie la fel de dement. Şi nu e adevărat că nu îţi dai seama de demenţa călăuzei. Îţi dai seama de ea pentru că eu îmi dau seama, şi ai judecat-o după acelaşi criteriu folosit de mine.
9. Timpul din care trăieşte eul e literalmente timp împrumutat şi zilele îi sunt numărate. Nu te teme de Judecata de apoi, ci întâmpin-o cu bucurie şi nu mai aştepta, căci timpul eului e „împrumutat" din veşnicia ta. Asta e a Doua Venire, care a fost făcută pentru tine după cum a fost creată Cea Dintâi. A Doua Venire e doar revenirea sensului. Poţi să te temi de aşa ceva?
10. Ce poate fi de temut decât fantezia, şi cine recurge la fantezie dacă nu şi-a pierdut speranţa de-a găsi satisfacţie în realitate? E sigur însă că nu vei găsi niciodată satisfacţie în fantezie, aşa că singura ta speranţă e să te răzgândeşti în privinţa realităţii. Dumnezeu nu poate avea dreptate decât dacă e greşită decizia că realitatea este de temut. Şi te asigur că Dumnezeu are dreptate. Bucură-te, atunci, că ai greşit, dar numai pentru că nu ai ştiut cine eşti. Dacă ai fi ştiut, nu ai fi putut greşi după cum nici Dumnezeu nu poate.
11. Imposibilul poate avea loc numai în fantezie. Când cauţi realitatea în fantezii, nu o vei găsi. Simbolurile fanteziei ţin de eu şi din acestea vei găsi multe. Dar să nu cauţi înţeles în ele. Căci nu au mai mult înţeles decât fanteziile în care sunt ţesute. Poveştile pot fi agreabile sau înfricoşătoare, dar nimeni nu zice că sunt adevărate. Copiii le pot crede şi, de aceea, pentru o vreme, poveştile sunt adevărate pentru ei. Dar, când mijeşte realitatea, fanteziile dispar. Realitatea nu a dispărut între timp. A Doua Venire este conştientizarea realităţii, nu revenirea ei.
12. Uite, puiule, realitatea e aici! Ea Ne aparţine ţie şi mie şi lui Dumnezeu, şi Ne satisface perfect pe toţi. Numai conştienţa aceasta vindecă, pentru că e conştienţa adevărului.
*** “A Course in Miracles” *** "Sfinţenia mea binecuvântează lumea."
