1. Spiritul Sfânt te va călăuzi cu adevărat întotdeauna, pentru că bucuria ta este a Lui. Asta e Voia Lui pentru toţi pentru că El vorbeşte pentru Împărăţia lui Dumnezeu, care este bucurie. A-L urma este, atunci, cel mai uşor lucru din lume şi singurul lucru uşor, pentru că nu ţine de lume. Prin urmare, e un lucru firesc. Lumea merge împotriva firii tale, căci nu concordă cu legile lui Dumnezeu. Lumea percepe ordini ale dificultăţii în toate. Căci eul nu percepe nimic pe de-a-ntregul dezirabil. Demonstrându-ţi că miracolele nu au o ordine a dificultăţii, te vei convinge că, în starea ta firească, nu există nicio dificultate pentru că e o stare de graţie.
2. Graţia e starea firească a fiecărui Fiu de-al lui Dumnezeu. Când nu e intr-o stare de graţie, el e în afara mediului său firesc şi nu funcţionează bine. Tot ce face devine un efort, pentru că nu a fost creat pentru mediul pe care l-a făcut. De aceea, nu se poate adapta la acesta şi nici nu îl poate adapta la el. Nu merită încercat. Un Fiu de-al lui Dumnezeu e fericit numai când ştie că e cu Dumnezeu. Iată singurul mediu în care nu va simţi niciun efort, pentru că aici îşi are locul. Şi e şi singurul mediu de o valoare demnă de el, pentru că propria lui valoare întrece orice poate fi făcut de el.
3. Gândeşte-te la împărăţia pe care ai făcut-o şi judecă-i corect valoarea. Merită să fie casa unui copil de-al lui Dumnezeu? Îi ocroteşte pacea şi răsfrânge doar iubire asupra lui? Îi ţine inima neatinsă de frică şi îi îngăduie să dea mereu, fără nicio senzaţie că pierde? Îl învaţă că această dăruire e bucuria lui şi că Dumnezeu Însuşi îi mulţumeşte pentru această dăruire? Acesta e singurul mediu în care poţi fi fericit. Şi nu îl poţi face tu, după cum nu te poţi face nici pe tine. A fost creat pentru tine, după cum ai fost creat şi tu pentru el. Dumnezeu Îşi ocroteşte copiii şi nu le refuză nimic. Dar, când Îl neagă ei pe El, ei nu ştiu asta, pentru că îşi refuză totul. Tu, care ai putea da Iubirea lui Dumnezeu la tot ce vezi şi atingi şi îţi aminteşti, îţi refuzi literalmente Cerul.
4. Îţi cer să îţi aminteşti că te-am ales să predai Împărăţiei Împărăţia. Nu există excepţii la această lecţie, căci lecţia e chiar lipsa excepţiilor. Fiecare Fiu ce se întoarce în Împărăţie cu această lecţie în inimă a vindecat Fiimea şi a adus mulţumiri lui Dumnezeu. Cel ce învaţă această lecţie a devenit profesorul desăvârşit, pentru că a învăţat-o de la Sfântul Spirit.
5. Când are numai lumină, o minte cunoaşte numai lumină. Propria ei strălucire se răsfrânge în jurul ei şi se extinde în întunericul altor minţi, transformându-le în maiestate. Iar Maiestatea lui Dumnezeu există ca să o recunoşti şi să o apreciezi şi să o cunoşti. Recunoaşterea Maiestăţii lui Dumnezeu ca frate al tău înseamnă să îţi accepţi propria moştenire. Dumnezeu nu dă decât în mod egal. Dacă Îi recunoşti darul în altcineva, ai adeverit ce ţi-a dat El. Nimic nu e atât de uşor de recunoscut ca adevărul. E o recunoaştere imediată, clară şi firească. Te-ai antrenat să nu îl recunoşti, şi asta ţi-a fost foarte dificil.
6. În afara mediului tău firesc, te poţi întreba, pe bună dreptate, „Ce este adevărul?", de vreme ce adevărul e mediul prin care şi pentru care ai fost creat. Nu te cunoşti, pentru că nu îţi cunoşti Creatorul. Nu îţi cunoşti creaţiile pentru că nu îţi cunoşti fraţii, care le-au creat cu tine. Am spus deja că numai întreaga Fiime merită să fie cocreatoare cu Dumnezeu, căci numai întreaga Fiime poate crea ca El. Când vindeci un frate recunoscându-i valoarea, adevereşti puterea lui de a crea şi a ta. El nu poate să fi pierdut ce recunoşti tu, iar tu trebuie să ai slava pe care o vezi în el. El e cocreator cu Dumnezeu cu tine. Neagă-i puterea creatoare, şi o vei nega pe a ta şi pe a Dumnezeului Care te-a creat.
7. Nu poţi nega o parte din adevăr. Nu îţi cunoşti creaţiile pentru că nu le cunoşti creatorul. Nu te cunoşti pe tine pentru că nu îl cunoşti pe al tău. Creaţiile tale nu îţi pot stabili realitatea, după cum nici tu nu o poţi stabili pe a lui Dumnezeu. Dar le poţi cunoaşte pe amândouă. Fiinţa se cunoaşte împărtăşind. Deoarece Dumnezeu Şi-a împărtăşit Fiinţa cu tine, Îl poţi cunoaşte. Dar trebuie să îi cunoşti şi pe toţi pe care i-a creat, ca să cunoşti ce au împărtăşit aceştia. Fără Tatăl tău, nu îţi vei cunoaşte paternitatea. Împărăţia lui Dumnezeu îi include pe toţi Fiii Lui şi pe copiii lor, care sunt la fel de mult ca Fiii cum sunt şi ei ca Tatăl. Cunoaşte-i, atunci, pe Fiii lui Dumnezeu, şi vei cunoaşte creaţia toată.
***„A COURSE IN MIRACLES”
