16 februarie 2017

Sfânta întâlnire



1.  Slavă lui Dumnezeu de sus, şi ţie pentru că aşa a voit El. Cere şi ţi se va da, pentru că s-a dat deja. Cere lumină şi învaţă că eşti lumină. Dacă vrei înţelegere şi luminare, le vei învăţa, pentru că decizia ta de-a le învăţa e decizia de-a-L asculta pe Profesorul Care cunoaşte ce e lumina şi, de aceea, ţi-o poate preda. Nu există limite la învăţarea ta pentru că nu există limite la mintea ta. Nu există limite la predarea Lui pentru că El a fost creat să predea. Înţelegându-Şi funcţia la perfecţie, El Şi-o îndeplineşte la perfecţie, pentru că asta e bucuria Lui şi a ta.

2.  Îndeplinirea perfectă a Voii lui Dumnezeu e singura pace şi singura bucurie ce pot fi cunoscute pe deplin, fiind singura funcţie a cărei experienţă poate fi trăită pe deplin. Prin urmare, când se realizează aceasta, nu mai există altă experienţă. Şi totuşi, dorinţa unei alte experienţe îi va împiedica realizarea, căci Voia lui Dumnezeu nu îţi poate fi impusă, fiind experienţa unei disponibilităţi totale. Spiritul Sfânt înţelege cum să o predea, dar tu nu înţelegi. Iată de ce ai nevoie de El şi de ce ţi L-a dat Dumnezeu. Numai predarea Lui îţi va descătuşa voia la cea dumnezeiască, unind-o cu puterea şi
slava Lui, şi stabilindu-le ale tale. Tu le împărtăşeşti aşa cum le împărtăşeşte Dumnezeu, asta fiind consecinţa firească a fiinţei lor.

3.  Voia Tatălui şi cea a Fiului Una sunt, prin extinderea Lor. Extinderea Lor e rezultatul Unităţii Lor, ţinându-Le laolaltă prin extinderea Voii Lor îngemănate. Iată desăvârşita creaţie înfăptuită de cei desăvârşit creaţi, în uniune cu desăvârşitul Creator. Tatăl trebuie să îi dea paternitate Fiului Său, pentru că Propria Lui Paternitate trebuie extinsă în afară. Tu, al cărui loc este în Dumnezeu, ai sfânta funcţie de a-I extinde Paternitatea neimpunându-i limite. Lasă Spiritul Sfânt să te înveţe cum să o faci, căci poţi cunoaşte ce înseamnă asta numai de la Dumnezeu.

4.  Când te întâlneşti cu cineva, aminteşte-ţi că e o sfântă întâlnire. Cum îl vei vedea pe el, aşa te vei vedea pe tine. Cum te vei purta cu el, aşa te vei purta cu tine. Ce gândeşti despre el, vei gândi despre tine. Nu uita asta niciodată, căci în el te vei găsi sau te vei pierde. De câte ori se întâlnesc doi Fii de-ai lui Dumnezeu, li se dă o altă ocazie de mântuire. Nu te despărţi de nimeni fără să îi dai mântuire şi fără să o primeşti. Căci sunt veşnic alături de tine, întru amintirea ta.

5.  Obiectivul programei, indiferent ce profesor alegi, este: „Cunoaşte-te pe tine însuţi". Altceva nu e de căutat. Fiecare se caută pe sine, precum şi puterea şi slava pe care crede că le-a pierdut. De câte ori eşti cu cineva, ai un alt prilej să le găseşti. Puterea şi slava ta sunt în el pentru că sunt ale tale. Eul încearcă să le găsească numai în tine, pentru că nu ştie unde să se uite. Spiritul Sfânt te învaţă că, dacă te uiţi numai la tine, nu te poţi găsi, pentru că nu asta eşti. De câte ori eşti cu un frate, înveţi ce eşti pentru că predai ce eşti. El va reacţiona cu durere sau cu bucurie, în funcţie de profesorul pe care îl urmezi. Va fi întemniţat sau eliberat potrivit deciziei tale, şi tu - la fel ca el. Să nu îţi uiţi niciodată răspunderea faţă de el, căci e răspunderea ta faţă de tine. Dă-i fratelui tău locul pe care îl are în Împărăţie, şi îl vei avea şi tu pe al tău.

6.  Împărăţia nu poate fi găsită de unul singur, iar tu - care eşti Împărăţia - nu te poţi găsi de unul singur. Prin urmare, pentru a înfăptui obiectivul programei, nu poţi da ascultare eului, al cărui scop e să îşi zădărnicească propriul obiectiv. Eul nu ştie asta, căci nu ştie nimic. Dar tu poţi să o cunoşti şi o vei cunoaşte dacă eşti dispus să vezi ce vrea să facă eul din tine. Asta e răspunderea ta, pentru că - odată ce-ai văzut-o cu adevărat - vei accepta Ispăşirea pentru tine. Ce altceva ai putea să alegi? Odată ce ai făcut alegerea aceasta, vei înţelege de ce, când te-ai întâlnit cu altcineva, ai crezut că e altcineva. Şi fiecare sfântă întâlnire în care intri pe deplin te va învăţa că nu e aşa.

7.  Te poţi întâlni doar cu o parte din tine pentru că eşti o parte din Dumnezeu, Care este totul. Puterea şi slava Lui sunt pretutindeni, şi nu poţi fi exclus din ele. Eul te învaţă că forţa ta e doar în tine. Spiritul Sfânt te învaţă că toată forţa e în Dumnezeu şi deci în tine. Dumnezeu nu vrea să sufere nimeni. Nu vrea să sufere nimeni din cauza unei decizii greşite, inclusiv tu. Iată de ce ţi-a dat mijloacele să o desfaci. Prin puterea şi slava Lui, toate deciziile tale greşite se desfac complet, eliberându-vă pe tine şi pe fratele tău de fiecare gând întemniţător pe care îl are orice parte a Fiimii. Deciziile greşite nu au putere, pentru că nu sunt adevărate. Întemniţarea pe care par să o producă nu e mai adevărată decât ele.

8.  Puterea şi slava Îi aparţin doar lui Dumnezeu. La fel şi tu. El dă ce Îi aparţine pentru că dă de la El şi toate Îi aparţin. Funcţia pe care ţi-a dat-o e să dai de la tine. Perfecta ei îndeplinire îţi va permite să îţi aminteşti ce ai de la El, şi prin asta îţi vei aminti şi ce eşti în El. Nu poţi să nu ai puterea să o faci, pentru că tocmai asta e puterea ta. Slava e darul pe care ţi-l dă Dumnezeu, pentru că El tocmai asta şi este. Vezi această slavă pretutindeni, să îţi aminteşti ce eşti.

„A COURSE IN MIRACLES”


Cristosul din tine nu sălăşluieşte într-un trup. Şi totuşi, El e în tine. De aici trebuie să rezulte că nu eşti într-un trup. Ce e în tine nu poate să fie în afară. Şi e clar că nu poţi fi separat de ceea ce e tocmai nucleul vieţii tale. Ce îţi dă viaţă nu poate sălăşlui în moarte. Nici tu nu poţi. Cristos e încadrat într-o ramă de Sfinţenie al cărei singur scop e să Îl facă manifest celor ce nu Îl cunosc, ca să îi cheme să vină la El şi să Îl vadă unde au crezut că sunt trupurile lor. Trupurile lor vor dispărea atunci, ca Sfinţenia Lui să poată fi înrămată în ei.