2. Ce motiv ai putea avea să îţi alegi un asemenea profesor? Nu are oare sens să ignori total ce îţi predă? Acesta să fie oare profesorul la care trebuie să recurgă un Fiu de-al lui Dumnezeu ca să se găsească? Eul nu ţi-a dat niciodată un răspuns cu noimă la ceva. Rezumându-te la propria ta experienţă cu felul în care predă, nu ar trebui să ţi-l descalifice oare din rolul de viitor profesor chiar numai aceasta? Însă daunele pe care le-a adus eul învăţării tale nu se rezumă la atât. Învăţarea e o bucurie dacă te conduce pe făgaşul tău firesc şi te ajută să dezvolţi ce ai. Când ţi se predă însă împotriva firii tale, vei pierde învăţând pentru că ce înveţi te va întemniţa. Voia ta este în firea ta şi, de aceea, nu poate merge împotriva acesteia.
3. Eul nu te poate învăţa ceva cât timp voia ta e liberă, pentru că nu îl vei asculta. Nu e voia ta să fii întemniţat pentru că voia ta e liberă. Iată de ce eul e negarea libertăţii de voinţă. Nu Dumnezeu e Cel Ce te constrânge, căci împărtăşeşte Voia Lui cu tine. Vocea Lui predă doar în acord cu Voia Lui,
dar asta nu e lecţia Spiritului Sfânt pentru că asta eşti. Lecţia spune că voia ta şi cea dumnezeiască nu pot să nu concorde pentru că sunt acelaşi lucru. Asta desface tot ce încearcă să te înveţe eul. Prin urmare, nu numai direcţia programei trebuie să fie lipsită de orice contradicţie, ci şi conţinutul.
4. Eul încearcă să te înveţe că vrei să te opui Voii lui Dumnezeu. Această lecţie nefirească nu poate fi învăţată, iar încercarea de-a o învăţa e o încălcare a propriei tale libertăţi, făcându-te să te temi de voia ta din cauză că e liberă. Spiritul Sfânt Se opune oricărei întemniţări a voii vreunui Fiu de-al lui Dumnezeu, cunoscând prea bine că Voia Fiului e cea a Tatălui. Spiritul Sfânt te duce constant pe făgaşul libertăţii, învăţându-te cum să ignori sau să priveşti dincolo de tot ce te-ar reţine.
5. Am spus că Spiritul Sfânt te învaţă diferenţa dintre durere şi bucurie. Cu alte cuvinte, te învaţă diferenţa dintre întemniţare şi libertate. Nu poţi face distincţia aceasta fără El pentru că te-ai învăţat că întemniţarea este libertate. Crezând că sunt acelaşi lucru, cum poţi să le distingi? Poţi oare să îi ceri să te înveţe cum se deosebesc părţii minţii care te-a învăţat să crezi că sunt acelaşi lucru?
6. Predarea Spiritului Sfânt o apucă într-o singură direcţie şi are un singur obiectiv. Direcţia Lui e libertatea şi obiectivul Lui e Dumnezeu. Dar nu Îl poate concepe pe Dumnezeu fără tine, pentru că nu e Voia lui Dumnezeu să fie fără tine. Când vei învăţa că voia ta e cea dumnezeiască, nu vei mai putea voi să fii fără de El, după cum nici El nu ar putea voi să fie fără tine. Iată libertatea; iată bucuria. Refuză-ţi asta, şi Îi refuzi lui Dumnezeu Împărăţia Lui, căci tocmai pentru asta te-a creat.
7. Când am spus: „A ta este toată puterea şi slava, pentru că Împărăţia este a Sa", iată ce am vrut să spun: Voia lui Dumnezeu nu are limite, şi toată puterea şi slava se află în ea. E nemărginită ca putere şi iubire şi pace. Nu are graniţe pentru că extinderea ei e nelimitată, şi cuprinde toate lucrurile pentru că le-a creat pe toate. Creând toate lucrurile, le-a făcut parte din ea. Tu eşti Voia lui Dumnezeu pentru că aşa ai fost creat. Deoarece Creatorul tău creează numai după asemănarea Lui, eşti ca El. Eşti parte din Cel Care e toată puterea şi slava, şi eşti, de aceea, la fel de nelimitat ca El.
8. La ce altceva poate face apel Spiritul Sfânt pentru a restabili Împărăţia lui Dumnezeu, dacă nu la toată puterea şi slava? De aceea, El face apel doar la ce e Împărăţia, pentru propria ei adeverire a ceea ce e. Când adevereşti acest lucru, le aduci automat această adeverire tuturor, pentru că i-ai adeverit pe toţi. Prin recunoaşterea ta o trezeşti pe a lor şi, printr-a lor, a ta se extinde. Trezirea străbate Împărăţia cu uşurinţă şi cu voioşie, ca răspuns la Chemarea pentru Dumnezeu. Asta e reacţia firească a fiecărui Fiu de-al lui Dumnezeu la Vocea pentru Creatorul lui, fiind Vocea pentru creaţiile lui şi pentru propria lui extindere.
„A COURSE IN MIRACLES”
