23 februarie 2017

Comoara lui Dumnezeu




1.  Suntem voia îngemănată a Fiimii, a cărei Întregime este pentru toţi. Ne începem călătoria înapoi pornind împreună şi adunându-ne fraţii pe măsură ce înaintăm împreună. Fiecare câştig de putere pe care îl dobândim li se oferă tuturor, să îşi poată lepăda şi ei slăbiciunea şi să ne sporească puterea, adăugând-o pe a lor. Întâmpinarea lui Dumnezeu ne aşteaptă pe toţi, iar El ne va întâmpina aşa cum te întâmpin eu. Nu uita Împărăţia lui Dumnezeu pentru nimic din ce are lumea de oferit.

2.  Lumea nu poate spori cu nimic puterea şi slava lui Dumnezeu, şi a sfinţilor Săi Fii, dar îi poate face orbi pe Fii faţă de Tată dacă îşi opresc privirile asupra ei. Nu poţi să vezi lumea, şi să Îl cunoşti pe Dumnezeu. Numai unul e adevărat. Am venit să îţi spun că nu de tine depinde care e adevărat. Dacă ar depinde, te-ai fi distrus. Dumnezeu însă nu a voit distrugerea creaţiilor Sale, din moment ce le-a creat pe vecie. Voia Lui te-a mântuit, nu de tine, ci de iluzia ta de sine. El te-a mântuit pentru tine.

3.  Să Îl slăvim pe Cel pe Care Îl neagă lumea, căci lumea nu are putere asupra Împărăţiei Lui. Cei creaţi de Dumnezeu nu îşi pot găsi bucuria decât în cele veşnice; nu pentru că ar fi văduviţi de altceva, ci pentru că nimic altceva nu e demn de ei. Ce creează Dumnezeu şi Fiii Lui e veşnic, iar bucuria Lor stă numai şi numai în acest fapt.

4.  Ascultă povestea fiului risipitor şi învaţă care e comoara lui Dumnezeu şi a ta: Fiul unui tată iubitor a plecat de acasă şi a crezut că a risipit totul pe lucruri lipsite de valoare, deşi nu le-a înţeles lipsa de valoare la momentul respectiv. I-a fost ruşine să se întoarcă la tatăl său, gândindu-se că îl rănise tare. Dar, când a venit acasă, tatăl l-a întâmpinat cu bucurie, pentru că fiul însuşi era comoara tatălui său. Nu îşi dorea nimic altceva.

5.  Dumnezeu îşi doreşte numai Fiul pentru că Fiul Lui e singura Lui comoară. Tu îţi doreşti creaţiile, aşa cum Şi le doreşte şi El pe ale Lui. Creaţiile tale sunt darul pe care îl faci Sfintei Treimi, creat drept recunoştinţă pentru crearea ta. Ele nu te părăsesc, aşa cum nici tu nu ţi-ai părăsit Creatorul, dar ele îţi extind creaţia, aşa cum S-a extins la tine Dumnezeu. Pot oare creaţiile lui Dumnezeu Însuşi să găsească bucurie în ce nu este real? Şi ce e real oare, dacă nu creaţiile lui Dumnezeu şi cele create ca ale Lui? Creaţiile tale te iubesc, aşa cum îţi iubeşti şi tu Tatăl pentru darul creaţiei. Nu există alt dar care să fie veşnic şi, de aceea, nu există alt dar care să fie adevărat. Cum poţi, atunci, să accepţi altceva sau să dai altceva, şi să te aştepţi la bucurie în schimb? Şi ce altceva ţi-ai putea dori decât bucurie? Nu te-ai făcut nici pe tine, nici funcţia ta. Ai luat doar decizia să fii nedemn de ambele lucruri. Dar nu te poţi face nedemn pentru că eşti comoara lui Dumnezeu şi pe ce pune El valoare este valoros. Nu poate încăpea îndoială de valoarea sa, pentru că valoarea sa stă în faptul că Îl împărtăşeşte cu Dumnezeu pe Dumnezeu Însuşi şi că Dumnezeu Însuşi îi stabileşte valoarea pentru totdeauna.

6.  Funcţia ta este să sporeşti comoara lui Dumnezeu creând-o pe a ta. Voia Lui către tine e Voia Lui pentru tine. El nu îţi refuză creaţia pentru că bucuria Lui e în ea. Nu îţi poţi găsi bucuria decât aşa cum Şi-o găseşte Dumnezeu. Bucuria Lui a stat în crearea ta, iar El Îşi extinde Paternitatea la tine ca să ţi-o poţi extinde şi tu pe a ta cum Şi-a extins-o El. Nu înţelegi acest lucru pentru că nu Îl înţelegi pe El. Nimeni nu îşi poate înţelege funcţia dacă nu şi-o acceptă, şi nimeni nu îşi poate accepta funcţia dacă nu ştie ce e el. Creaţia e Voia lui Dumnezeu. Voia Lui te-a creat să creezi. Voia ta nu a fost creată separat de-a Lui şi, de aceea, trebuie să voieşti cum voieşte El.

7.  Expresia „voinţă ne-voitoare" nu are niciun înţeles, fiind o contradicţie în termeni care, de fapt, nu înseamnă nimic. Când gândeşti că nu voieşti să voieşti cu Dumnezeu, nu gândeşti. Voia lui Dumnezeu este Gândire. Nu poate fi contrazisă prin gândire. Dumnezeu nu Se contrazice, iar Fiii Lui, care sunt ca El, nu se pot contrazice nici pe ei, nici pe El. Gândirea lor însă e atât de puternică, încât ei pot chiar să întemniţeze mintea Fiului lui Dumnezeu, dacă se hotărăsc să o facă. Această hotărâre îi face funcţie necunoscută Fiului, dar niciodată Creatorului său. Şi din moment ce nu Îi e necunoscută Creatorului său, îi poate fi cunoscută lui de-a pururi.
8.
Nu există decât o întrebare pe care ar trebui să ţi-o pui vreodată: „Vreau să cunosc Voia Tatălui meu în ce mă priveşte?" El nu ţi-o va ascunde. Mi-a revelat-o mie pentru că I-am cerut-o şi am învăţat despre ce deja dăduse. Funcţia noastră e să lucrăm împreună, pentru că nu putem funcţiona deloc separaţi unul de altul. Întreaga putere a Fiului lui Dumnezeu stă în noi toţi, şi nu într-unui singur. Dumnezeu nu vrea să fim singuri pentru că El nu vrea să fie singur. Iată de ce l-a creat pe Fiul Lui şi i-a dat puterea de-a crea cu El. Creaţiile noastre sunt ca noi de sfinte, iar noi suntem Fiii lui Dumnezeu, ca El de sfinţi. Prin creaţiile noastre ne extindem iubirea şi sporim astfel bucuria Sfintei Treimi. Tu nu înţelegi acest lucru, pentru că tu, care eşti comoara lui Dumnezeu, nu te consideri valoros. Crezând acest lucru, nu poţi înţelege nimic.

9.  Eu împărtăşesc cu Dumnezeu cunoaşterea valorii pe care ţi-o atribuie. Dăruirea mea faţă de tine e a Lui, născută din faptul că mă cunosc şi Îl cunosc. Nu putem fi despărţiţi. Ce a unit Dumnezeu nu poate fi despărţit, iar Dumnezeu Şi-a unit cu Sine toţi Fiii. Poţi oare să fii despărţit de viaţa ta şi de fiinţa ta? Călătoria până la Dumnezeu e doar redeşteptarea capacităţii de-a cunoaşte unde eşti mereu şi ce eşti de-a pururi. E o călătorie fără distanţă spre un obiectiv veşnic neschimbat. Adevărul poate fi cunoscut doar prin experienţă. Nu poate fi descris, nici explicat. Te pot face conştient de condiţiile adevărului, dar experienţa ţine de Dumnezeu. Împreună îi putem satisface condiţiile, dar adevărul va miji în mintea ta el singur.

10.  Ce a voit Dumnezeu pentru tine e al tău. El Şi-a dat Voia comorii Sale, a cărei comoară este. Inima ta, ca a Lui, e unde îţi este şi comoara. Tu, cel iubit de Dumnezeu, eşti întru totul binecuvântat. Învaţă asta de la mine şi eliberează voia sfântă a tuturor celor ce sunt la fel de binecuvântaţi ca tine.

       ***  “A Course in Miracles”   *** Frică şi conflict


Cristosul din tine nu sălăşluieşte într-un trup. Şi totuşi, El e în tine. De aici trebuie să rezulte că nu eşti într-un trup. Ce e în tine nu poate să fie în afară. Şi e clar că nu poţi fi separat de ceea ce e tocmai nucleul vieţii tale. Ce îţi dă viaţă nu poate sălăşlui în moarte. Nici tu nu poţi. Cristos e încadrat într-o ramă de Sfinţenie al cărei singur scop e să Îl facă manifest celor ce nu Îl cunosc, ca să îi cheme să vină la El şi să Îl vadă unde au crezut că sunt trupurile lor. Trupurile lor vor dispărea atunci, ca Sfinţenia Lui să poată fi înrămată în ei.