1. De câte ori negi o binecuvântare unui frate, tu te vei simţi văduvit, pentru că negarea e la fel de totală ca iubirea. E la fel de imposibil să negi o parte din Fiime pe cât e de imposibil să o iubeşti parţial. Şi nu e posibil nici să o iubeşti total din când în când. Nu poţi fi angajat total doar uneori. Negarea nu are putere în sine, dar îi poţi da puterea minţii tale, a cărei putere e nelimitată. Dacă o foloseşti să negi realitatea, realitatea dispare pentru tine. Realitatea nu poate fi apreciată parţial. Iată de ce negarea unei părţi din ea înseamnă că ai pierdut conştienţa ei în totalitate. Negarea însă e un mecanism de apărare şi poate fi folosită la fel de bine pozitiv, cât şi negativ. Folosită negativ, va fi distructivă, căci va fi folosită pentru atac. Dar, în slujba Spiritului Sfânt, ea te poate ajuta să recunoşti o parte din realitate şi să o apreciezi astfel în totalitate. Mintea e prea puternică să fie supusă excluderii. Nu te vei putea exclude niciodată din gândurile tale.
2. Când un frate se comportă dement, îţi oferă un prilej să îl binecuvântezi. Nevoia lui este a ta. Tu ai nevoie de binecuvântarea pe care i-o oferi. Nu o poţi avea decât dând-o. Asta e legea lui Dumnezeu şi nu are excepţii. Ce negi îţi lipseşte, nu pentru că ar lipsi, ci pentru că l-ai negat în altul, aşa că nu eşti conştient de el în tine. Fiecare reacţie pe care o ai e determinată de ce crezi că eşti şi ce vrei să fii este ce crezi că eşti. Ce vrei să fii trebuie să determine, atunci, fiecare reacţie pe care o ai.
3. De binecuvântarea lui Dumnezeu nu ai nevoie pentru că o ai de-a pururi, dar de-a ta ai într-adevăr nevoie. Chipul pe care ţi l-a zugrăvit eul e văduvit, neiubitor şi vulnerabil. Nu poţi iubi aşa ceva. Dar poţi scăpa foarte uşor de acest portret dacă îl laşi în urmă. Nu eşti în el şi cel din el nu eşti tu. Să nu vezi acest chip în nimeni, căci vei accepta altminteri că eşti tu. Toate iluziile despre Fiime sunt spulberate laolaltă, după cum laolaltă au fost făcute. Nu învăţa pe nimeni că e ce nu ai vrea să fii tu. Fratele tău este oglinda în care îţi vezi propriul chip cât durează percepţia. Iar percepţia va dura până când Fiimea se va cunoaşte ca întreg. Tu ai făcut percepţia şi trebuie să dureze cât o doreşti.
4. Iluziile sunt investiţii. Vor dura cât le consideri valoroase. Valorile sunt relative, dar sunt puternice pentru că sunt judecăţi mentale. Singurul mod de-a spulbera iluziile e acela de-a retrage tot ce ai investit în ele, după care nu vor mai avea viaţă pentru tine căci ţi le vei fi scos din minte. Cât timp le incluzi în ea, le dai viaţă. Atâta doar că nu e nimic acolo care să îţi primească darul.
5. Darul vieţii e al tău şi poţi să îl dai, căci ţi-a fost dat. Nu eşti conştient de darul pe care îl ai pentru că nu îl dai. Nu poţi însufleţi nimicul, de vreme ce nimicul nu poate fi însufleţit. De aceea, nu extinzi darul pe care îl ai şi eşti, deopotrivă, aşa că nu îţi cunoşti fiinţa. Toată confuzia vine din neextinderea vieţii, asta nefiind Voia Creatorului tău. Nu poţi face nimic separat de El şi chiar nu faci nimic separat de El. Ţine-I calea, să îţi aduci aminte de tine, şi predă-I calea, să nu te uiţi. Dă numai cinste Fiilor Dumnezeului Cel viu şi numără-te bucuros printre aceştia.
6. Numai cinstea e un dar potrivit pentru cei pe care Dumnezeu Însuşi i-a creat demni de cinste şi pe care îi cinsteşte El. Dă-le aprecierea pe care le-O acordă Dumnezeu mereu, căci sunt Fiii Lui iubiţi întru care binevoieşte. Nu poţi fi separat de ei pentru că nu eşti separat de El. Odihneşte în Iubirea Lui şi protejează-ţi odihna iubind. Iubeşte însă tot ce a creat El, un tot din care faci parte, căci nu Îi poţi învăţa altfel pacea şi nu Îi poţi accepta darul pe care îl ai şi eşti. Nu îţi poţi cunoaşte desăvârşirea până nu îi cinsteşti pe toţi cei creaţi ca tine.
7. Un singur copil de-al lui Dumnezeu e singurul profesor destul de valoros să îl înveţe pe altul. Un singur Profesor e în toate minţile şi le predă aceeaşi lecţie la toate. El te învaţă întotdeauna valoarea inestimabilă a fiecărui Fiu de-al lui Dumnezeu, predând-o cu o răbdare infinită, născută din Iubirea infinită în numele căreia vorbeşte El. Fiecare atac e un apel la răbdarea Lui, de vreme ce răbdarea Lui poate traduce atacul în binecuvântare. Cei ce atacă nu ştiu că sunt binecuvântaţi. Atacă pentru că se cred văduviţi. Dă, aşadar, din abundenţa ta şi învaţă-ţi fraţii abundenţa lor. Nu le împărtăşi iluziile carenţei, căci te vei percepe lipsit tu însuţi.
8. Atacul nu ar putea stârni atac dacă nu l-ai percepe ca mijloc de-a te văduvi de ceva ce vrei să ai. Dar nu poţi să pierzi nimic decât dacă nu îi acorzi valoare, deci nu vrei să îl ai. Asta te face să te simţi văduvit de el şi, proiectându-ţi propria respingere, crezi apoi că ţi-l iau alţii. Trebuie să te temi de crezi că fratele te atacă să îţi smulgă Împărăţia Cerului. Iată temeiul ultim al tuturor proiecţiilor eului.
9. Fiind partea minţii tale care nu se crede responsabilă de sine şi neavând nicio loialitate faţă de Dumnezeu, eul e incapabil de încredere. Proiectându-şi convingerea dementă că ţi-ai trădat Creatorul, el crede că fraţii tăi, ca tine de incapabili de aşa ceva, urmăresc să ţi-L ia pe Dumnezeu. Iată ce crede un frate de câte ori îl atacă pe altul. Proiecţia îţi vede mereu dorinţele în alţii. Dacă alegi să te separi de Dumnezeu, iată ce vei crede că îţi fac alţii.
10. Tu eşti Voia lui Dumnezeu. Nu accepta altceva ca voie a ta, căci vei nega ce eşti. Neagă asta, şi precis vei ataca, crezând că ai fost atacat. Dar vezi Iubirea lui Dumnezeu în tine, şi o vei vedea pretutindeni pentru că este pretutindeni. Vezi abundenţa Lui în toţi, şi vei şti că eşti în El cu ei. Ei fac parte din tine, după cum tu faci parte din Dumnezeu. Eşti la fel de singur fără înţelegerea acestui lucru pe cât e de singur Dumnezeu când Fiii Lui nu Îl cunosc. Pacea lui Dumnezeu e înţelegerea acestui lucru. Există o singură ieşire din gândirea lumii, după cum a existat o singură intrare. Înţelege total înţelegând totalitatea.
11. Percepe orice parte din sistemul de gândire al eului ca total dementă, total delirantă şi total de nedorit, şi îl vei evalua corect în totalitate. Această corecţie îţi permite să percepi orice parte din creaţie ca total reală, total desăvârşită şi total dezirabilă. Dorind numai asta, vei avea numai asta şi, dând numai asta, vei fi numai asta. Darurile pe care le oferi eului se resimt mereu ca sacrificii, dar darurile pe care le oferi Împărăţiei sunt daruri oferite ţie. Dumnezeu le va păstra cu sfinţenie mereu căci aparţin Fiilor Săi iubiţi, care Îi aparţin Lui. A ta e puterea şi slava pentru că Împărăţia e a Lui.
“A Course in Miracles”
