1. Spiritul Sfânt predă o singură lecţie şi o aplică la toţi, în toate situaţiile. Fiind fără conflict, El măreşte la maximum toate eforturile şi toate rezultatele. Predându-ţi puterea Împărăţiei lui Dumnezeu, El te învaţă că toată puterea e a ta. Nu contează cum o aplici. E maximă întotdeauna. Faptul că eşti vigilent nu o face să fie a ta, dar îţi permite să o foloseşti în toate împrejurările şi în toate felurile. Când am spus „Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului", am vrut să se înţeleagă literalmente. Nu îi lipsesc nimănui în nicio situaţie. Pentru că sunt mereu cu tine, tu eşti calea, adevărul şi viaţa. Nu tu ai făcut această putere, după cum nu am făcut-o nici eu. A fost creată să fie împărtăşită şi, de aceea, nu poate fi percepută - cu înţeles - ca aparţinând unuia pe socoteala altuia. O asemenea percepţie ar lipsi-o de înţeles eliminând sau omiţând adevăratul şi unicul ei înţeles.
2. Înţelesul lui Dumnezeu aşteaptă în Împărăţie, pentru că acolo l-a pus El. Nu aşteaptă în timp. Ci stă pur şi simplu în Împărăţie pentru că acolo îşi are locul, ca tine. Oare cum ai putea să te percepi absent din el tocmai tu, care eşti înţelesul lui Dumnezeu? Te poţi vedea desprins de înţelesul tău doar dacă te percepi a nu fi real. Iată de ce e dement eul: te învaţă că nu eşti ce eşti. Acesta e un lucru atât de contradictoriu, încât e clar un lucru imposibil. Şi este, de aceea, o lecţie pe care nu o poţi învăţa cu adevărat, aşa că nu o poţi preda cu adevărat. Şi totuşi, predai încontinuu. Prin urmare, precis predai altceva, chiar dacă eul nu ştie ce anume. Eul se află, atunci, într-o desfacere continuă şi îţi suspectează motivele. Mintea ta nu poate fi unificată într-o loialitate faţă de eu, pentru că mintea nu îi aparţine lui. Dar ce e „neleal" faţă de eu e credincios păcii. „Duşmanul" eului e, aşadar, prietenul tău.
3. Am spus mai înainte că prietenul eului nu face parte din tine, pentru că eul se percepe într-o stare de război şi crede, de aceea, că are nevoie de aliaţi. Tu, care nu eşti într-o stare de război, trebuie să îţi cauţi fraţi şi să îi recunoşti ca fraţi pe toţi cei pe care îi vezi, căci numai cei egali sunt într-o stare de pace. Deoarece Fiii egali ai lui Dumnezeu au totul, ei nu se pot lua la întrecere. Dar, dacă îşi percep unul dintre fraţi altfel decât ca egalul lor perfect, le-a pătruns în minte ideea de întrecere. Nu îţi subaprecia nevoia de-a veghea împotriva acestei idei, pentru că toate conflictele tale vin din ea. Ea e credinţa că pot exista interese conflictuale şi, de aceea, că ai acceptat imposibilul ca adevărat. Oare nu e totuna cu a spune că te percepi a nu fi real?
4. Să fii în Împărăţie înseamnă doar să îţi concentrezi toată atenţia asupra ei. Cât crezi că te poţi ocupa de neadevărat, accepţi conflictul ca opţiunea ta. Oare chiar e o opţiune? Pare a fi, dar aparenţa şi realitatea nu sunt nicidecum acelaşi lucru. Tu, care eşti Împărăţia, nu eşti preocupat de aparent. Realitatea e a ta pentru că tu eşti realitatea. Iată cum se reconciliază în final a avea şi a fi, nu în Împărăţie, ci în mintea ta. Altarul din ea e singura realitate. Altarul e perfect de clar în gândire, fiind o reflectare a Gândirii perfecte. Mintea ta corectă vede numai fraţi, căci vede doar în propria ei lumină.
5. Dumnezeu ţi-a luminat El Însuşi mintea şi ţi-o ţine luminată de lumina Sa pentru că lumina Sa e chiar ce este mintea ta. Lucrul acesta e mai presus de orice îndoială şi, când îl pui sub semnul întrebării, ţi se răspunde. Iar Răspunsul desface îndoiala stabilind că a pune realitatea sub semnul îndoielii înseamnă a te îndoi fără noimă. Iată de ce Spiritul Sfânt nu pune sub semnul îndoielii niciodată. Singura Lui funcţie e să desfacă îndoielnicul şi să ducă astfel la certitudine. Cei siguri sunt întru totul calmi, pentru că nu se îndoiesc. Nu pun sub semnul îndoielii, pentru că nu le trec prin minte lucruri îndoielnice. Şi rămân astfel într-o seninătate deplină, căci asta şi împărtăşesc, ştiind ce sunt.
“A Course in Miracles”
