1. Vindecarea e singurul mod de gândire din lumea aceasta asemănător Gândirii lui Dumnezeu, şi - datorită elementelor pe care le au în comun - se poate transfera uşor în aceasta. Când un frate se percepe bolnav, se percepe neîntreg şi deci lipsit. Dacă îl vezi şi tu aşa, îl vezi ca şi cum ar fi absent din Împărăţie sau separat de ea, făcându-vă obscură Împărăţia însăşi la amândoi. Boala şi separarea nu ţin de Dumnezeu, dar Împărăţia ţine. Dacă faci Împărăţia obscură, percepi ce nu ţine de Dumnezeu.
2. A vindeca, atunci, înseamnă a corecta percepţia în fratele tău şi în tine împărtăşind cu el Spiritul Sfânt. Aşa sunteţi puşi amândoi în Împărăţie, a cărei întregime se reface astfel în mintea ta. Asta reflectă creaţia, pentru că unifică sporind şi întregeşte extinzând. Ce proiectezi sau extinzi are realitate pentru tine. Asta e o lege imuabilă a minţii atât în lumea aceasta, cât şi în Împărăţie. Conţinutul însă diferă în lumea aceasta, căci gândurile pe care le guvernează sunt foarte diferite de Gândurile din Împărăţie. Pentru a întreţine ordinea, legile trebuie adaptate la împrejurări. Trăsătura distinctivă a legilor minţii, după cum operează în lumea aceasta, este aceea că, respectându-le - şi te asigur că trebuie să le respecţi -, poţi ajunge la rezultate diametral opuse. Căci legile au fost adaptate la împrejurările acestei lumi, în care rezultate diametral opuse par posibile din cauză că reacţionezi la două voci contradictorii.
3. În afara Împărăţiei, legea care domneşte înăuntru e adaptată pentru a deveni „Ce proiectezi, crezi". Asta e forma ei didactică, pentru că - în afara Împărăţiei - învăţarea e esenţială. Această formă înseamnă că vei învăţa ce eşti din ce ai proiectat asupra altora şi, prin urmare, din ce crezi că sunt ei. În Împărăţie nu există predare sau învăţare, pentru că nu există convingeri. Există numai certitudine. Dumnezeu şi Fiii Săi, în certitudinea fiinţei, ştiu că ce extinzi eşti. Această formă a legii nu e deloc adaptată, aceasta fiind legea creaţiei. Dumnezeu Însuşi a creat legea creând prin ea. Iar Fiii Săi, care creează ca El, o urmează bucuros, ştiind că de ea depinde sporul Împărăţiei, după cum a depins şi propria lor creaţie.
4. Pentru a fi utile, legile trebuie comunicate. În fond, ele trebuie traduse pentru cei ce vorbesc limbi diferite. Cu toate acestea, un bun traducător nu schimbă niciodată înţelesul, deşi trebuie să modifice forma celor traduse. De fapt, tot ce urmăreşte e să schimbe forma în aşa fel încât să păstreze înţelesul originar. Spiritul Sfânt este Traducătorul legilor lui Dumnezeu pentru cei ce nu le înţeleg. Tu nu ai putea să o faci, pentru că o minte aflată în conflict nu poate rămâne fidelă unui singur înţeles şi îl va schimba ca să păstreze forma.
5. Spiritul Sfânt urmăreşte exact opusul când traduce. El traduce doar ca să păstreze înţelesul originar în toate privinţele şi în toate limbile. De aceea, El Se opune ideii că diferenţele de formă ar fi semnificative, subliniind mereu că aceste diferenţe nu contează. Înţelesul mesajului Său este mereu acelaşi: doar înţelesul contează. Legea dumnezeiască a creaţiei nu implică folosirea adevărului pentru a-i convinge pe Fiii Lui de adevăr. La baza extinderii adevărului, care este legea Împărăţiei, stă doar cunoaşterea a ce este adevărul. Asta e moştenirea ta şi nu necesită învăţare, dar - când te-ai dezmoştenit - ai fost nevoit să înveţi.
6. Nimeni nu se îndoieşte de legătura dintre învăţare şi memorie. Învăţarea e imposibilă fără memorie căci trebuie să fie consecventă pentru a se putea rememora. De aceea, ce predă Spiritul Sfânt e o lecţie de rememorare, sau reamintire. Am spus mai înainte că El predă reamintirea şi uitarea, dar uitarea e numai pentru a face consecventă reamintirea. Uiţi ca să îţi aminteşti mai bine. Nu îi vei înţelege traducerile cât asculţi două moduri de-a le interpreta. De aceea, trebuie să uiţi sau să renunţi la unul ca să îl înţelegi pe celălalt. Numai aşa poţi învăţa consecvenţa, ca să poţi fi consecvent în final.
7. Oare ce poate să însemne desăvârşita consecvenţă a Împărăţiei pentru cei ce sunt confuzi? Confuzia - e limpede - perturbă înţelesul, nepermiţând studentului să îl aprecieze. Nu există confuzie în Împărăţie, pentru că există doar un singur înţeles. Acest înţeles vine de la Dumnezeu şi este Dumnezeu. Fiind totodată şi tu, e împărtăşit şi extins de tine după cum a făcut şi Creatorul tău. Nu are nevoie de traducere pentru că e înţeles perfect, dar are nevoie de extindere pentru că înseamnă extindere. Comunicarea e cât se poate de directă şi de unită. E întru totul liberă, pentru că nu se
infiltrează nimic discordant. Iată de ce e Împărăţia lui Dumnezeu. Îi aparţine Lui şi este, aşadar, ca El. Asta e realitatea ei şi nimic nu poate atenta la ea.
“A Course in Miracles”
