1. După cum am subliniat deja, fiecare idee începe în mintea celui care o gândeşte. De aceea, ceea ce se extinde din minte rămâne în ea şi se cunoaşte pe sine din ceea ce extinde. Cuvântul „cunoaşte" e corect aici, pentru că Spiritul Sfânt continuă să ţină cunoaşterea la adăpost în mintea ta, prin percepţia Lui imparţială. Neatacând nimic, El nu prezintă niciun obstacol în calea comunicării lui Dumnezeu. De aceea, Fiinţa nu e ameninţată niciodată. Mintea ta dumnezeiască nu poate fi pângărită niciodată. Eul nu a făcut şi nu va face parte din ea niciodată, dar prin eu poţi să auzi, să predai şi să înveţi ce nu este adevărat. Te-ai învăţat să crezi că nu eşti ce eşti. Nu poţi preda ce nu ai învăţat, şi ce predai consolidezi în tine prin împărtăşire. Fiecare lecţie pe care o predai o înveţi.
2. Iată de ce trebuie să predai o singură lecţie. Dacă e să scapi de conflict, trebuie să înveţi numai de la Spiritul Sfânt şi să predai numai prin El. Eşti numai iubire, dar - când negi acest fapt - faci din ce eşti ceva ce trebuie să înveţi să-ţi aminteşti. Am spus mai înainte că mesajul răstignirii a fost: „Predă numai iubire, căci asta şi eşti". E unica lecţie perfect unificată, fiind unica lecţie care e una singură. Numai predând-o o poţi învăţa. „Cum predai, aşa vei învăţa". Dacă asta e adevărat, şi chiar este, nu uita că ce predai îţi predă ţie. Şi ce proiectezi sau extinzi vei şi crede.
3. Unica siguranţă stă în extinderea Spiritului Sfânt, pentru că - văzându-I blândeţea în alţii - propria ta minte se percepe total inofensivă. Odată ce poate accepta acest lucru pe deplin, nu mai vede nicio nevoie să se protejeze. Şi atunci mijeşte în ea protecţia lui Dumnezeu, asigurând-o că e de-a pururi în perfectă siguranţă. Cei ce sunt în perfectă siguranţă sunt cu totul blajini. Ştiind că sunt binecuvântaţi, ei binecuvântează. Fără nelinişte, mintea e total binevoitoare şi, extinzând binefacere, e binefăcătoare. Siguranţa e deplina renunţare la atac. Niciun compromis nu e posibil în această privinţă. Predând atacul sub orice formă, l-ai învăţat şi te va răni. Această învăţătură însă nu e nemuritoare şi o poţi dezvăţa nepredând-o.
4. Din moment ce nu poţi să nu predai, mântuirea ta stă în a preda opusul exact la tot ce crede eul. Aşa vei învăţa adevărul care te va face liber şi te va ţine liber cât alţii îl învaţă de la tine. Singurul mod de-a avea pace este să o predai. Predând pacea, trebuie să o înveţi şi tu, căci nu poţi preda ceva ce mai disociezi. Numai aşa poţi recâştiga cunoaşterea pe care ai lepădat-o. O idee pe care o împărtăşeşti trebuie să o şi ai. Ea ţi se deşteaptă în minte prin convingerea predării ei. Tot ce predai înveţi. Predă numai iubire, şi învaţă că iubirea e a ta şi că eşti iubire.
Singurul Răspuns
1. Adu-ţi aminte că Spiritul Sfânt e Răspunsul, nu întrebarea. Eul vorbeşte întotdeauna primul. E capricios şi nu vrea binele celui care l-a făcut. E convins - pe bună dreptate - că făcătorul lui îi poate retrage sprijinul în orice moment. Dacă ţi-ar dori binele, s-ar bucura, după cum Se va bucura Spiritul Sfânt când te va fi dus acasă şi nu vei mai avea nevoie de călăuzirea Lui. Eul nu se consideră parte din tine. Într-asta stă principala lui greşeală, temelia întregului său sistem de gândire.
2. Când te-a creat Dumnezeu, te-a făcut parte din El. Iată de ce atacul în interiorul Împărăţiei este imposibil. Tu ai făcut eul fără iubire, aşa că el nu te iubeşte. Nu ai putut rămâne în interiorul Împărăţiei fără iubire şi, de vreme ce Împărăţia e iubire, te crezi fără de ea. Asta îi permite eului să se considere separat şi în afara celui care l-a făcut, vorbind astfel pentru partea minţii tale care crede că tu eşti separat şi în afara Minţii lui Dumnezeu. Eul a ridicat, atunci, prima întrebare care s-a pus vreodată, dar la care nu poate răspunde niciodată. Întrebarea aceea, „Ce eşti?", a fost începutul îndoielii. De atunci încoace, eul nu a răspuns la nicio întrebare, deşi a pus o mulţime. Cele mai inventive activităţi ale eului nu au reuşit decât să facă obscură întrebarea, pentru că ai răspunsul şi eul se teme de tine.
3. Nu poţi să înţelegi conflictul până nu înţelegi pe deplin faptul fundamental că eul nu poate să ştie nimic. Spiritul Sfânt nu vorbeşte primul, dar răspunde întotdeauna. Fiecare L-a chemat într-ajutor într-un moment sau altul, într-un fel sau altul, şi i s-a răspuns. Deoarece Spiritul Sfânt răspunde cu adevărat, El răspunde pentru totdeauna, ceea ce înseamnă că fiecare are răspunsul acum.
4. Eul nu poate să audă Spiritul Sfânt, dar crede că partea minţii care l-a făcut e împotriva lui. El interpretează asta ca o justificare a atacului său la adresa celui care l-a făcut. El crede că atacul e cea mai bună apărare şi vrea să o crezi şi tu. Dacă nu o crezi, nu vei fi de partea lui, iar eul are mare nevoie de aliaţi, dar nu şi de fraţi. Percepând ceva străin de el în mintea ta, eul recurge la trup ca la un aliat, căci trupul nu e parte din tine. Asta face trupul prietenul eului. E o alianţă bazată franc pe separare. Dacă treci de partea acestei alianţe, te vei teme, pentru că treci de partea unei alianţe a fricii.
5. Eul foloseşte trupul să conspire împotriva minţii tale şi, din cauză că eul îşi dă seama că „duşmanul" lui le poate pune capăt la amândoi prin simpla recunoaştere că nu fac parte din tine, ei se unesc într-un atac comun. E poate cea mai ciudată percepţie dintre toate, dacă te gândeşti ce implică de fapt. Eul, care nu e real, încearcă să convingă mintea, care e reală, că ea e instrumentul de învăţare al eului; şi, în plus, că trupul e mai real decât mintea. Nicio minte sănătoasă nu ar putea să creadă aşa ceva şi, pe drept cuvânt, nicio minte sănătoasă nu crede aşa ceva.
6. Ascultă, atunci, unicul răspuns al Spiritului Sfânt la toate întrebările puse de eu: eşti un copil al lui Dumnezeu, o parte nepreţuită a Împărăţiei Sale, pe care a creat-o ca parte din El. Nimic altceva nu există şi numai asta e real. Ai ales un somn în care ai visat urât, dar somnul nu este real şi Dumnezeu te cheamă să te trezeşti. Când Îl vei auzi, nu va mai rămâne nimic din visul tău, pentru că te vei trezi. Visele tale conţin multe dintre simbolurile eului şi te-au derutat. Dar numai din cauză că ai dormit şi nu ai cunoscut. Când te vei trezi, vei vedea adevărul în jurul tău şi în tine, şi nu vei mai crede în vise pentru că nu vor mai avea realitate pentru tine. Dar Împărăţia şi tot ce ai creat în ea vor avea o mare realitate pentru tine, pentru că sunt frumoase şi adevărate.
7. În Împărăţie, unde eşti şi ce eşti e întru totul cert. Nu încape îndoială, căci prima întrebare nu s-a pus niciodată. Primindu-şi, în sfârşit, răspunsul deplin, nu a fost niciodată. Doar fiinţa sălăşluieşte în Împărăţie, unde toate sălăşluiesc în Dumnezeu fără niciun semn de întrebare. Timpul petrecut întrebând în vis a cedat locul creaţiei şi veşniciei sale. Ai tot atâta certitudine cât Dumnezeu căci eşti la fel de adevărat ca El, dar ce a fost odată cert în mintea ta a devenit doar o aptitudine pentru certitudine.
8. Introducerea aptitudinilor în fiinţă a marcat începutul incertitudinii, pentru că aptitudinile sunt potenţialuri, nu realizări. Aptitudinile tale sunt inutile în prezenţa realizărilor lui Dumnezeu şi, totodată, ale tale. Realizările sunt rezultate ce au fost dobândite. Când sunt perfecte, aptitudinile nu au niciun înţeles. E curios că perfectul trebuie acum perfectat. De fapt, e imposibil. Aminteşte-ţi însă că, atunci când te pui într-o situaţie imposibilă, crezi că imposibilul este posibil.
9. Aptitudinile trebuie dezvoltate înainte de-a le putea folosi. Deşi asta nu e adevărat referitor la nimic din ce a creat Dumnezeu, e cea mai blândă soluţie posibilă la ce ai făurit tu. Într-o situaţie imposibilă, îţi poţi dezvolta aptitudinile până la punctul în care pot să te scoată din ea. Ai o Călăuză care să îţi arate cum să le dezvolţi, dar nu ai alt comandant decât tine. Împărăţia e lăsată astfel în seama ta, cu o Călăuză ca să o găseşti şi un mijloc de-a o păstra. Ai un model de urmat care îţi va întări comanda şi nu o va diminua în niciun fel. Îţi reţii astfel poziţia centrală în înrobirea ta imaginară, ceea ce demonstrează de la sine că nu eşti înrobit.
10. Te afli într-o situaţie imposibilă numai din cauză că socoteşti posibil să te afli în aşa ceva. Chiar te-ai afla într-o situaţie imposibilă dacă Dumnezeu ţi-ar arăta perfecţiunea ta şi ţi-ar dovedi că ai greşit. Asta ar demonstra că perfecţii sunt inadecvaţi să ajungă singuri la conştientizarea propriei lor perfecţiuni, şi ar sprijini astfel credinţa că cei ce au totul au nevoie de ajutor, fiind deci neajutoraţi. Iată tipul de „raţionament" în care se lansează eul. Dumnezeu, Care cunoaşte perfecţiunea creaţiilor Lui, nu le aduce un afront. Ar fi ceva la fel de imposibil ca noţiunea eului că I-a adus Lui un afront.
11. Iată de ce Spiritul Sfânt nu comandă niciodată. Comanda presupune inegalitate, iar Spiritul Sfânt demonstrează că aşa ceva nu există. Fidelitatea faţă de premise este o lege a minţii, şi tot ce a creat Dumnezeu e fidel legilor Sale. E posibilă însă şi fidelitatea faţă de alte legi, nu pentru că ar fi adevărate, ci pentru că le-ai făcut tu. Ce ar fi de câştigat dacă Dumnezeu ţi-ar dovedi că ai gândit dement? Poate oare Dumnezeu să Îşi piardă certitudinea? Am spus deseori că eşti ce predai. Oare vrei să te înveţe Dumnezeu că ai păcătuit? Dacă ar confrunta sinele pe care l-ai făcut cu adevărul pe care ţi l-a creat El, cum ai putea să fii, decât cuprins de frică? Te-ai îndoi de mintea ta corectă, singurul loc în care poţi găsi sănătatea mintală pe care ţi-a dat-o El.
12. Dumnezeu nu predă. Predarea presupune existenţa unei lipse, iar Dumnezeu ştie că aşa ceva nu există. Dumnezeu nu este în conflict. Predarea urmăreşte să schimbe, dar Dumnezeu a creat doar ce e de neschimbat. Separarea nu a fost o pierdere a perfecţiunii, ci un rateu în comunicare. S-a ivit atunci o formă dură şi stridentă de comunicare: vocea eului. Ea nu a putut zdruncina pacea lui Dumnezeu, dar a putut-o zdruncina pe a ta. Dumnezeu nu a înăbuşit-o, pentru că a o eradica ar însemna să o ataci. Pus sub semnul întrebării, El nu a pus sub semnul întrebării. Ci doar a dat Răspunsul. Răspunsul Lui este Profesorul tău.
“A Course in Miracles”
“A Course in Miracles”
