2. În Cer nu există vinovăţie, căci Împărăţia se atinge prin Ispăşire, care te eliberează să creezi. „Creezi" e un cuvânt potrivit aici pentru că, odată ce Spiritul Sfânt desface ce ai făcut, reziduul binecuvântat se reface şi continuă, aşadar, să creeze. Ce e binecuvântat cu adevărat nu poate stârni vinovăţie şi trebuie să stârnească bucurie. Asta îl face invulnerabil la eu pentru că este de o pace inatacabilă. E invulnerabil la perturbări pentru că e întreg. Vinovăţia e întotdeauna perturbantă. Tot ce dă naştere la frică duce la divizare pentru că se supune legii diviziunii. Dacă eul e simbolul separării, e totodată şi simbolul vinovăţiei. Vinovăţia nu e numai ceva nedumnezeiesc. E simbolul atacului asupra lui Dumnezeu. Acesta e un concept total lipsit de înţeles, deşi nu pentru eu, dar să nu subestimăm puterea credinţei eului în acesta. Tocmai din această credinţă vine de fapt toată vinovăţia.
3. Eul e partea minţii care crede în diviziune. Oare cum ar putea să se desprindă o parte din Dumnezeu fără să creadă că ÎI atacă? Am vorbit mai înainte despre complexul autorităţii şi am spus că se bazează pe conceptul uzurpării puterii lui Dumnezeu. Eul crede că asta ai făcut tu, căci se crede a fi tu. Dacă te identifici cu eul, nu poţi să nu te percepi vinovat. De câte ori reacţionezi la eu, te vei simţi vinovat şi te vei teme de pedeapsă. Eul e literalmente un gând înspăimântător. Oricât de ridicolă i s-ar părea unei minţi sănătoase ideea atacării lui Dumnezeu, nu uita că eul nu e sănătos la minte. El reprezintă un sistem delirant, pentru care şi vorbeşte. Să asculţi vocea eului înseamnă să crezi că e posibil să Îl ataci pe Dumnezeu şi că o parte din El a fost smulsă de tine. Urmează apoi frica de o ripostă venită din afară, căci severitatea vinovăţiei e atât de acută, încât trebuie să fie proiectată.
4. Ce accepţi în mintea ta are realitate pentru tine. Tocmai acceptarea ta îi conferă realitate. Dacă îţi întronezi eul în minte, faptul că îl laşi să intre îl face realitatea ta. Căci mintea e în stare să creeze realitate sau să facă iluzii. Am spus mai înainte că trebuie să înveţi să gândeşti cu Dumnezeu. A gândi cu El înseamnă a gândi ca El. Asta dă naştere la bucurie, şi nu la vinovăţie, pentru că e ceva firesc. Vinovăţia e un semn sigur că felul în care gândeşti e nefiresc. Gândirea nefirească va fi însoţită întotdeauna de vinovăţie, pentru că e credinţa în păcat. Eul nu percepe păcatul ca o lipsă de iubire, ci ca un adevărat act de agresiune. Asta e o necesitate pentru supravieţuirea eului pentru că, de îndată ce consideri păcatul o lipsă, vei încerca automat să îndrepţi situaţia. Şi vei reuşi. Eul o vede ca fatalitate, dar tu trebuie să înveţi să o vezi ca libertate.
5. Mintea lipsită de vinovăţie nu poate suferi. Sănătoasă fiind, mintea vindecă trupul pentru că a fost vindecată ea. Mintea sănătoasă nu poate concepe boala pentru că nu poate concepe să atace pe nimeni şi nimic. Am spus mai înainte că boala e o formă de magie. Mai bine spus, e o formă de soluţie magică. Eul crede că, pedepsindu-se pe el, va atenua pedeapsa lui Dumnezeu. Dar chiar şi în
asta este arogant. Căci îi atribuie lui Dumnezeu o intenţie punitivă şi apoi preia intenţia aceasta ca propriul lui prerogativ. El încearcă să uzurpe toate funcţiile lui Dumnezeu, după cum le percepe el, căci recunoaşte că se poate încrede numai într-o supunere totală.
asta este arogant. Căci îi atribuie lui Dumnezeu o intenţie punitivă şi apoi preia intenţia aceasta ca propriul lui prerogativ. El încearcă să uzurpe toate funcţiile lui Dumnezeu, după cum le percepe el, căci recunoaşte că se poate încrede numai într-o supunere totală.
6. Eul nu se poate opune legilor lui Dumnezeu, după cum nici tu nu poţi, dar le poate interpreta în funcţie de ce vrea, după cum poţi şi tu. Iată de ce trebuie să se răspundă la întrebarea: „Ce vrei?" Răspunzi la ea în fiece minut şi secundă, şi fiecare moment de decizie e o judecată care numai ineficace nu este. Efectele ei vor urma automat până la schimbarea deciziei. Aminteşte-ţi însă că alternativele înseşi sunt nealterabile. Spiritul Sfânt, ca eul, e o decizie. Şi, împreună, acoperă toate opţiunile pe care mintea le poate accepta şi asculta. Spiritul Sfânt şi eul sunt singurele opţiuni care ţi se oferă. Dumnezeu a creat-o pe una dintre ele şi, de aceea, nu o poţi eradica. Tu ai făcut-o pe cealaltă şi, de aceea, o poţi eradica. Numai ce creează Dumnezeu este ireversibil şi neschimbător. Ce ai făcut tu poate fi schimbat pentru că, atunci când nu gândeşti ca Dumnezeu, nu gândeşti deloc de fapt. Ideile delirante nu sunt adevărate gânduri, deşi poţi crede în ele. Dar greşeşti. Funcţia gândirii vine de la Dumnezeu şi e în Dumnezeu. Ca parte a Gândirii Sale, tu nu poţi gândi separat de El.
7. O gândire iraţională e o gândire dezordonată. Dumnezeu Însuşi îţi ordonează gândirea pentru că gândirea ta a fost creată de El. Sentimentele de vinovăţie sunt întotdeauna un semn că nu ştii acest lucru. Ele demonstrează, totodată, şi credinţa ta că poţi să gândeşti separat de Dumnezeu şi că vrei să gândeşti în felul acesta. Fiecare gând dezordonat e însoţit de vinovăţie la începuturile lui şi se menţine prin vinovăţie pe toată durata lui. Vinovăţia e inevitabilă pentru cei ce cred că îşi ordonează propriile gânduri, şi trebuie, de aceea, să se supună dictatelor acestora. Asta îi face să se simtă responsabili de greşelile lor, fără a recunoaşte că, acceptând această responsabilitate, reacţionează în mod iresponsabil. Dacă unica responsabilitate a făcătorului de miracole e aceea de-a accepta Ispăşirea pentru el - şi te asigur că asta şi este -, atunci responsabilitatea pentru ce se ispăşeşte nu poate să îţi revină ţie. Dilema nu poate fi rezolvată decât acceptând soluţia desfacerii. Ai fi responsabil de toate efectele gândirii tale greşite dacă nu s-ar putea desface. Rostul Ispăşirii e acela de-a păstra trecutul doar într-o formă purificată. Dacă accepţi remediul la gândirea dezordonată, un remediu a cărei eficacitate e mai presus de îndoială, cum pot să îi persiste simptomele?
8. Neîncetarea deciziei de-a rămâne separat e singurul motiv posibil pentru neîncetarea sentimentelor de vinovăţie. Am mai spus asta înainte, dar nu am subliniat rezultatele distructive ale deciziei. Orice decizie a minţii va afecta atât comportamentul, cât şi experienţa. La ce vrei, te şi aştepţi. Nu e o idee delirantă. Mintea ta chiar îţi face viitorul şi îl va reda creaţiei depline în orice moment dacă acceptă Ispăşirea mai întâi. Ea însăşi va reveni la creaţie deplină în clipa în care a făcut-o. Odată ce a renunţat la gândirea ei dezordonată, ordonarea corectă a gândirii devine foarte evidentă.
Curs de miracole
Curs de miracole
