2. Spiritul Sfânt e ideea de vindecare. Gând fiind, ideea sporeşte pe măsură ce e împărtăşită. Fiind Chemarea pentru Dumnezeu, ea este şi ideea de Dumnezeu. Din moment ce faci parte din Dumnezeu, ea este şi ideea de tine, precum şi de toate creaţiile Lui. Ideea de Spirit Sfânt împărtăşeşte proprietatea altor idei pentru că urmează legile universului din care face parte. Dând-o, se întăreşte. Ea sporeşte în tine când o dai fratelui tău. Fratele tău nu trebuie să fie conştient de Spiritul Sfânt din el sau din tine ca să aibă loc acest miracol. Se poate să fi disociat şi el Chemarea pentru Dumnezeu, ca tine. Această disociere se vindecă în amândoi pe măsură ce devii conştient de Chemarea pentru Dumnezeu din el şi Îi adevereşti astfel prezenţa.
3. Există două moduri diametral opuse de-a-ţi vedea fratele. Trebuie să fie amândouă în mintea ta, căci tu eşti cel care percepe. Şi trebuie să fie şi în mintea lui, căci îl percepi pe el. Vezi-l prin Spiritul Sfânt din mintea lui, şi îl vei recunoaşte într-a ta. Ce adevereşti în fratele tău, adevereşti în tine însuţi; şi, ce împărtăşeşti, consolidezi.
4. Vocea Spiritului Sfânt e slabă în tine. Iată de ce trebuie să O împărtăşeşti. Trebuie întărită înainte de-a O putea auzi. Cât timp e atât de slabă în mintea ta, ţi-e imposibil să O auzi în tine. Ea nu e slabă din fire, dar o limitează faptul că nu eşti dispus să O auzi. Dacă faci greşeala de-a-L căuta pe Spiritul Sfânt numai în tine, gândurile tale te vor înspăimânta căci, adoptând punctul de vedere al eului, întreprinzi o călătorie străină de eu, cu eul pe post de călăuză. Aşa ceva nu poate să nu producă frică.
5. Amânarea ţine de eu, căci timpul e conceptul lui. Atât timpul, cât şi amânarea nu au înţeles în veşnicie. Am spus mai înainte că Spiritul Sfânt e Răspunsul lui Dumnezeu la eu. Tot ce îţi aminteşte Spiritul Sfânt e în opoziţie directă cu noţiunile eului, căci percepţiile adevărate şi cele false sunt şi ele opuse. Spiritul Sfânt are sarcina de-a desface ce a făcut eul. El desface totul la acelaşi nivel la care operează eul, căci altfel mintea nu ar fi în stare să înţeleagă schimbarea care se petrece.
6. Am subliniat în repetate rânduri că un nivel al minţii nu poate fi înţeles de către altul. La fel stau lucrurile cu eul şi Spiritul Sfânt, cu timpul şi veşnicia. Veşnicia e o idee dumnezeiască, aşa că Spiritul Sfânt o înţelege perfect. Timpul e o convingere a eului, aşa că mintea inferioară - care e domeniul eului - îl acceptă fără rezerve. Singurul aspect al timpului care e veşnic e acum.
7. Spiritul Sfânt are rolul de Mijlocitor între interpretările eului şi cunoaşterea spiritului. Faptul că poate opera cu simboluri Îi dă posibilitatea să lucreze cu convingerile eului pe limba acestuia. Faptul că poate privi, dincolo de simboluri, în veşnicie Îi dă posibilitatea să înţeleagă legile lui Dumnezeu, pentru care vorbeşte. El poate, aşadar, să îndeplinească funcţia de reinterpretare a celor făcute de eu, nu prin distrugere, ci prin înţelegere. Înţelegerea e lumină, iar lumina duce la cunoaştere. Spiritul Sfânt e în lumină căci este în tine, care eşti lumină, dar tu însuţi nu ştii asta. De aceea, sarcina Spiritului Sfânt e aceea de-a te reinterpreta pentru Dumnezeu.
8. Nu te poţi înţelege singur. Căci nu ai niciun înţeles despărţit de locul ce ţi se cuvine în Fiime, iar locul cuvenit Fiimii este Dumnezeu. Iată-ţi viaţa, veşnicia şi Sinele. Iată ce îţi aminteşte Spiritul Sfânt. Iată ce vede Spiritul Sfânt. Această viziune înspăimântă eul căci e atât de calmă. Pacea e cel mai mare duşman al eului căci, în felul în care interpretează el realitatea, războiul e garanţia supravieţuirii lui. Eul se căleşte prin vrajbă. De vei crede că e vrajbă, vei reacţiona cu răutate, căci ţi-a pătruns ideea de primejdie în minte. Ideea însăşi este un apel la eu. Spiritul Sfânt e la fel de vigilent ca eul la chemarea unei primejdii, opunându-i toată forţa Lui tot aşa cum eul o primeşte cu braţele deschise. Pentru a contracara primirea aceasta, Spiritul Sfânt primeşte pacea cu braţele deschise. Veşnicia şi pacea sunt corelate la fel de strâns ca timpul şi războiul.
9. Percepţia îşi derivă înţelesul din relaţii. Cele pe care le accepţi sunt temeliile convingerilor tale. Separarea e doar o altă denumire pentru o minte scindată. Eul e simbolul separării, tot aşa cum Spiritul Sfânt e simbolul păcii. Ce percepi în alţii, consolidezi în tine. Poţi să îţi laşi mintea să perceapă greşit, dar Spiritul Sfânt îţi lasă mintea să îşi reinterpreteze percepţiile greşite.
10. Spiritul Sfânt e Profesorul desăvârşit. El foloseşte numai lucruri deja înţelese de mintea ta, să te înveţe că nu le înţelegi. Spiritul Sfânt poate lucra cu un student recalcitrant fără să îi contrazică mintea, căci o parte a ei e încă pentru Dumnezeu. În ciuda încercărilor eului de-a o ascunde, această parte e încă mult mai tare decât eul, deşi eul nu o recunoaşte. Spiritul Sfânt o recunoaşte perfect căci e Propria Lui reşedinţă; locul din minte unde El este acasă. Şi tu eşti acasă în acelaşi loc, căci e un loc al păcii, iar pacea este a lui Dumnezeu. Tu, care faci parte din Dumnezeu, nu eşti acasă decât în pacea Lui. Dacă pacea e veşnică, eşti acasă numai în veşnicie.
11. Eul a făcut lumea aşa cum o percepe, dar Spiritul Sfânt, Cel Ce reinterpretează tot ce a făcut eul, vede lumea ca un instrument didactic de-a te aduce acasă. Spiritul Sfânt trebuie să perceapă timpul şi să îl reinterpreteze în ce e veşnic. El trebuie să lucreze prin opuşi, căci trebuie să lucreze cu şi pentru o minte în opoziţie. Corectează şi învaţă, şi fii deschis să înveţi. Nu tu ai făcut adevărul, dar adevărul poate încă să te facă liber. Priveşte cum priveşte Spiritul Sfânt şi înţelege cum înţelege El. Înţelegerea Lui Îl evocă pe Dumnezeu spre amintirea mea. El e mereu în comuniune cu Dumnezeu şi face parte din tine. E Călăuza ta spre mântuire, căci păstrează amintirea lucrurilor trecute şi a celor care vor veni, şi le aduce în prezent. El îţi păstrează blând în minte această voioşie, cerându-ţi doar să o sporeşti în Numele Lui, împărtăşind-o să sporească bucuria Lui în tine.
Curs de miracole
Curs de miracole
