28 ianuarie 2017

Extinderea Împărăţiei




1.  Numai tu îţi poţi limita puterea creatoare, dar Dumnezeu voieşte să o degajeze. El nu voieşte să te lipseşti de creaţiile tale, după cum nici El nu voieşte să Se lipsească de ale Sale. Nu îţi reţine darurile către Fiime, căci te vei reţine pe tine de la Dumnezeu! Preocuparea de sine ţine de eu, dar Plinătatea de Sine ţine de spirit pentru că aşa l-a creat Dumnezeu. Spiritul Sfânt e în partea minţii ce se află între eu şi spirit, mijlocind între ele mereu în favoarea spiritului. Pentru eu, e părtinire, şi răspunde ca şi cum i s-ar împotrivi ceva. Pentru spirit, este adevărul, căci îşi cunoaşte plinătatea şi nu poate concepe nicio parte din care să fie exclus.

2.  Spiritul ştie că în propria lui conştienţă e inclusă conştienţa tuturor fraţilor lui, după cum şi aceasta e inclusă în Dumnezeu. Puterea întregii Fiimi şi a Creatorului ei e, aşadar, plinătatea spiritului, făcându-i creaţiile egal de întregi şi egal de perfecte. Eul nu poate birui o totalitate care Îl include pe Dumnezeu, şi orice totalitate trebuie să Îl includă pe Dumnezeu. La tot ce a creat El i s-a dat toată puterea Lui, căci face parte din El şi Îi împărtăşeşte Fiinţa. Crearea e opusul pierderii, după cum şi binecuvântarea e opusul sacrificiului. Fiinţa trebuie extinsă. Aşa îşi păstrează cunoaşterea de sine. Spiritul tânjeşte să îşi împărtăşească fiinţa, după cum a făcut şi Creatorul lui. Creat prin împărtăşire, voia lui e să creeze. Nu doreşte să Îl reţină pe Dumnezeu, ci voieşte să Îi extindă Fiinţa.

3.  Extinderea Fiinţei lui Dumnezeu e singura funcţie a spiritului. Plinătatea sa nu poate fi reţinută, după cum nu poate fi reţinută nici plinătatea Creatorului său. Plinătatea e extindere. Întregul sistem de gândire al eului blochează extinderea, blocându-ţi singura funcţie. Îţi blochează astfel bucuria, aşa că te percepi neîmplinit. Dacă nu creezi, eşti neîmplinit, dar Dumnezeu nu cunoaşte neîmplinirea şi, de aceea, trebuie să creezi. Se prea poate să nu iţi cunoşti creaţiile, dar asta nu le poate perturba realitatea, după cum nici faptul că nu eşti conştient de spiritul tău nu îi poate perturba fiinţa.

4.  Împărăţia se extinde veşnic pentru că este în Mintea lui Dumnezeu. Tu nu îţi cunoşti bucuria pentru că nu îţi cunoşti Plinătatea de Sine. Exclude din tine orice parte a Împărăţiei, şi nu vei fi întreg. O minte scindată nu îşi poate percepe plinătatea şi miracolul întregimii ei trebuie să mijească în ea, să o vindece. El retrezeşte în ea întregimea şi o redă Împărăţiei căci şi-a acceptat întregimea. Deplina apreciere a Plinătăţii de Sine a minţii face preocuparea de sine imposibilă şi extinderea inevitabilă. Iată de ce e perfectă pace în Împărăţie. Spiritul îşi împlineşte funcţia, şi numai deplina împlinire este pace.

5.  Creaţiile tale îţi sunt protejate pentru că Spiritul Sfânt, Care e în mintea ta, ştie de ele şi te poate face să le conştientizezi oricând vrei să Îl laşi. Ele sunt acolo ca parte din fiinţa ta, pentru că împlinirea ta le include şi pe ele. Creaţiile fiecărui Fiu de-al lui Dumnezeu sunt ale tale, de vreme ce fiecare creaţie aparţine tuturor, fiind creată pentru Fiime în ansamblu.

6.  Nu ai putut să nu sporeşti moştenirea Fiilor lui Dumnezeu, aşa că nu ai putut să nu ţi-o asiguri. Deoarece a fost Voia lui Dumnezeu să ţi-o dea, El ţi-a dat-o pe vecie. Deoarece a fost Voia Lui să o ai pe vecie, El ţi-a dat mijloacele să o păstrezi. Şi le-ai păstrat. Neascultarea Voii lui Dumnezeu are înţeles numai pentru cei demenţi. În adevăr, e imposibilă. Plinătatea ta de Sine e la fel de nemărginită
ca a lui Dumnezeu. Ca a Lui, Ea Se extinde pe vecie şi în perfectă pace. Strălucirea Ei e atât de intensă, încât creează cu perfectă bucurie, şi numai cei întregi se pot naşte din întregimea Ei.

7.  Ai încredere că nu ţi-ai pierdut niciodată Identitatea şi extensiile ce O menţin în întregime şi în pace. Miracolele sunt o expresie a acestei încrederi. Sunt reflecţii atât ale corectei tale identificări cu fraţii tăi, cât şi ale conştientizării că identificarea ta se menţine prin extindere. Miracolul e o lecţie de percepere totală. Incluzând orice parte a totalităţii în lecţie, ai inclus întregul.

„A COURSE IN MIRACLES”

Cristosul din tine nu sălăşluieşte într-un trup. Şi totuşi, El e în tine. De aici trebuie să rezulte că nu eşti într-un trup. Ce e în tine nu poate să fie în afară. Şi e clar că nu poţi fi separat de ceea ce e tocmai nucleul vieţii tale. Ce îţi dă viaţă nu poate sălăşlui în moarte. Nici tu nu poţi. Cristos e încadrat într-o ramă de Sfinţenie al cărei singur scop e să Îl facă manifest celor ce nu Îl cunosc, ca să îi cheme să vină la El şi să Îl vadă unde au crezut că sunt trupurile lor. Trupurile lor vor dispărea atunci, ca Sfinţenia Lui să poată fi înrămată în ei.