Decizia de a-L alege pe Dumnezeu

1.  Chiar crezi că poţi face o voce care să o înăbuşe pe a lui Dumnezeu? Chiar crezi că poţi inventa un sistem de gândire care să te separe de El? Chiar crezi că îţi poţi croi siguranţa şi bucuria mai bine decât o poate face El? Nu trebuie să fii nici precaut, nici neprecaut; nu trebuie decât să Îi laşi Lui toate grijile tale, căci El are grijă de tine. Tu eşti grija Lui pentru că te iubeşte. Vocea Lui îţi aminteşte mereu că toată speranţa e a ta datorită grijii Lui. Nu poţi alege să fugi de grija ce ţi-o poartă căci asta nu e Voia Lui, dar poţi alege să Îi accepţi grija şi să foloseşti puterea nesfârşită a grijii Lui faţă de toţi pe care i-a creat prin intermediul ei.

2.  Au fost mulţi vindecători care nu s-au vindecat pe ei înşişi. Nu au mutat munţii prin credinţa lor, de vreme ce credinţa lor nu a fost întreagă. Unii dintre ei i-au vindecat pe bolnavi uneori, dar nu i-au înviat pe morţi. Dacă nu se vindecă pe el, vindecătorul nu poate crede că miracolele nu au o ordine a dificultăţii. El nu a învăţat că fiecare minte creată de Dumnezeu merită la fel de mult să fie vindecată pentru că Dumnezeu a creat-o întreagă. Ţi se cere pur şi simplu să Îi restitui lui Dumnezeu mintea pe care a creat-o. Te roagă să Îi dai doar ce ţi-a dat, ştiind că asta te va vindeca. Sănătatea minţii este întregime, iar sănătatea minţii fraţilor tăi este a ta.

3.  De ce ai da ascultare nesfârşitelor chemări demente care crezi că ţi se adresează, când poţi să ştii că Vocea pentru Dumnezeu e în tine? Dumnezeu ţi-a încredinţat Spiritul Său şi te roagă să I-l încredinţezi şi tu pe al tău. Vrea să îl ţină în desăvârşită pace, căci eşti de o minte şi de un spirit cu El. Excluderea ta din Ispăşire e ultima încercare disperată a eului de a-şi apăra propria existenţă. Ea reflectă atât nevoia eului de-a separa, cât şi dorinţa ta de-a fi de partea separării sale. Această dorinţă înseamnă că nu vrei să fii vindecat.

4.  Dar a venit momentul. Nu ţi s-a cerut să întocmeşti tu însuţi planul mântuirii căci, după cum am mai spus, remediul nu poate fi făcut de tine. Dumnezeu Însuşi ţi-a dat Corecţia desăvârşită pentru tot ce ai făcut în dezacord cu Voia Lui preasfântă. Eu îţi fac planul Lui cât se poate de explicit, şi îţi voi spune ce rol ai în cadrul lui şi cât de imperios este să îl duci la îndeplinire. Dumnezeu plânge la „sacrificiul" copiilor Lui care I se cred pierduţi.

5.  De câte ori nu eşti pe deplin voios, ai reacţionat cu lipsă de iubire la una dintre creaţiile lui Dumnezeu. Percepând asta ca „păcat", devii defensiv pentru că te aştepţi la atac. Decizia de-a reacţiona în acest fel îţi aparţine şi poate, de aceea, să fie desfăcută. Nu poate fi desfăcută prin pocăinţă în sens obişnuit, căci asta implică vinovăţie. Dacă îţi îngădui să te simţi vinovat, vei consolida greşeala în loc să o laşi să îţi fie desfăcută.

6.  Decizia nu poate să fie dificilă. E un lucru evident dacă îţi dai seama că trebuie să fi decis deja să nu fii pe deplin voios de vreme ce te simţi astfel. De aceea, primul pas în desfacere e acela de-a recunoaşte că ai decis greşit în mod activ, dar că poţi decide altfel, la fel de activ. Fii foarte ferm cu tine şi menţine-te pe deplin conştient de faptul că procesul de desfacere, care nu vine de la tine, e cu toate acestea în tine căci l-a pus acolo Dumnezeu. Rolul tău e doar acela de a-ţi readuce gândirea la punctul în care s-a făcut greşeala şi de-a o deferi în pace Ispăşirii. Spune-ţi cât poţi de sincer, amintindu-ţi că Spiritul Sfânt va răspunde pe deplin la cea mai mică invitaţie din partea ta:
Din moment ce nu am pace, precis am luat o decizie greşită.
Eu am luat decizia şi tot eu pot să decid altfel.
Vreau să decid altfel, pentru că vreau pace.
Nu mă simt vinovat, pentru că Spiritul Sfânt va desface toate consecinţele deciziei mele greşite dacă Îl las.
Aleg să Îl las îngăduindu-I să Îl aleagă pe Dumnezeu pentru mine.

“A Course in Miracles”