A Doua Venire a lui Cristos

1.  Dacă nu poţi să auzi Vocea pentru Dumnezeu înseamnă că nu ai ales să asculţi. Faptul că asculţi în schimb vocea eului tău e demonstrat de atitudinile, sentimentele şi faptele tale. Dar asta e tot ce vrei. E tot ce lupţi să păstrezi şi tot ce veghezi să salvezi. Mintea ţi-e plină de scheme să scoţi eul cu faţa curată, şi nu cauţi faţa lui Cristos. Oglinda în care caută să îşi vadă faţa eul e chiar întunecoasă. Cum şi-ar putea susţine trucul existenţei decât cu oglinzi? Dar tu decizi unde te uiţi să te găseşti.

2.  Am spus că nu îţi poţi schimba mintea schimbându-ţi comportamentul, dar am mai spus, de nenumărate ori, că îţi poţi schimba mintea. Atunci când starea sufletească îţi spune că ai ales greşit, iar asta se întâmplă de câte ori nu eşti vesel, să ştii că nu trebuie să fie aşa. În fiecare caz, te-ai gândit greşit la un frate creat de Dumnezeu şi percepi chipuri pe care ţi le face eul într-o oglindă întunecoasă. Gândeşte-te cinstit ce ai gândit din ce nu ar fi gândit Dumnezeu şi ce nu ai gândit din ce vrea Dumnezeu să gândeşti. Caută sincer ce ai făcut şi ce ai lăsat nefăcut prin urmare, şi schimbă-ţi apoi mintea ca să gândeşti cu a lui Dumnezeu. S-ar putea să ţi se pară un lucru greu de făcut, dar e mult mai uşor decât să încerci să gândeşti contrar acesteia. Mintea ta e una cu a lui Dumnezeu. Faptul că ai negat asta şi ai gândit altfel ţi-a ţinut eul laolaltă, dar ţi-a scindat literalmente mintea. Ca frate iubitor, mă preocupă profund mintea ta şi te îndemn să îmi urmezi exemplul când te uiţi la tine şi la fratele tău, şi să vezi în amândoi creaţiile slăvite ale unui Tată slăvit.

3.  Când eşti trist, să ştii că nu trebuie să fie aşa. Depresia vine din senzaţia că eşti lipsit de ceva ce vrei şi nu ai. Aminteşte-ţi că nu eşti lipsit decât de propriile tale decizii şi decide apoi altfel.

4.  Când eşti neliniştit, să îţi dai seama că neliniştea vine din capriciozitatea eului şi să ştii că nu trebuie să fie aşa. Poţi fi la fel de vigilent împotriva dictatelor eului, pe cât eşti de vigilent pentru ele.

5.  Când te simţi vinovat, aminteşte-ţi că eul chiar a încălcat legile lui Dumnezeu, dar tu nu le-ai încălcat. Lasă „păcatele" eului în seama mea. Iată ce rost are Ispăşirea. Dar, până nu îţi schimbi mintea în privinţa celor pe care i-a rănit eul tău, Ispăşirea nu te poate elibera. Cât te simţi vinovat, eul tău e la conducere, pentru că numai eul se poate simţi vinovat. Nu trebuie să fie aşa.

6.  Păzeşte-ţi mintea de tentaţiile eului şi să nu fii amăgit de el. Nu îţi oferă nimic. Când vei renunţa la această dezinspirare voită, vei vedea cum mintea ta poate să se concentreze, să se ridice deasupra oboselii şi să se vindece. Dar nu eşti destul de vigilent împotriva pretenţiilor eului ca să te poţi desprinde. Nu trebuie să fie aşa.

7.  Obişnuinţa de-a te prinde cu Dumnezeu şi cu creaţiile Lui se face uşor dacă refuzi activ să îţi laşi mintea să zboare. Nu e o problemă de concentrare, ci de credinţă: credinţa că nimeni nu merită un efort consecvent, nici măcar tu. Fii consecvent de partea mea, împotriva acestei amăgiri, şi nu îngădui acestei credinţe meschine să te tragă înapoi. Cei descurajaţi nu sunt de niciun folos nici lor înşişi, nici mie, dar numai eul poate fi descurajat.

8.  Te-ai gândit vreodată câte prilejuri ai avut să te bucuri şi câte dintre ele ai refuzat? Puterea unui Fiu de-al lui Dumnezeu este nelimitată, dar îşi poate limita expresia puterii cât de mult vrea. Mintea ta şi a mea se pot uni să îţi spulbere eul, degajând puterea lui Dumnezeu în tot ce gândeşti şi faci. Nu te mulţumi cu nimic mai puţin de atât şi refuză să accepţi ca obiectiv orice altceva. Păzeşte-ţi mintea de orice credinţe care îi împiedică săvârşirea şi îndepărtează-te de ele. Judecă dacă ai făcut-o bine după cum te simţi, căci asta e singura întrebuinţare corectă a judecăţii. Judecata, ca orice altă apărare, poate fi folosită pentru a ataca sau a proteja, pentru a răni sau a vindeca. Eul trebuie adus la judecată şi declarat acolo deficient. Fără propria ta loialitate, protecţie şi iubire, eul nu poate exista. Lasă-l să fie judecat cu adevărat şi retrage-i neapărat loialitatea, protecţia şi iubirea.

9.  Eşti o oglindă a adevărului, în care Dumnezeu Însuşi străluceşte în perfectă lumină. Oglinzii întunecoase a eului trebuie să îi spui doar atât: „Nu te voi privi căci ştiu că aceste chipuri nu sunt adevărate". Lasă-L apoi pe Cel Sfânt să Se reverse în pace asupra ta, ştiind că trebuie să fie aşa şi numai aşa. Mintea Lui s-a revărsat asupra ta la crearea ta şi a dat naştere minţii tale. Mintea Lui continuă să se reverse asupra ta şi trebuie să se reverse prin tine. Eul tău nu Îl poate împiedica să Se reverse asupra ta, dar te poate împiedica pe tine să Îl laşi să Se reverse prin tine.

10.

Prima Venire a lui Cristos e doar o altă denumire pentru creaţie, căci Cristos e Fiul lui Dumnezeu. A Doua Venire a lui Cristos nu înseamnă decât sfârşitul dominaţiei eului şi vindecarea minţii. Am fost creat ca tine în Prima şi te-am chemat să te uneşti cu mine în a Doua. Eu răspund de-a Doua Venire, şi judecata mea, folosită numai pentru protecţie, nu poate fi greşită pentru că nu atacă niciodată. A ta poate fi atât de distorsionată, încât crezi că am greşit alegându-te pe tine. Te asigur că asta e o greşeală a eului tău. Nu o confunda cu umilinţa. Eul tău încearcă să te convingă că el e real şi eu nu sunt, pentru că, dacă sunt real, nu sunt mai real decât tine. Această cunoaştere - şi te asigur că e cunoaştere - înseamnă că în mintea ta a intrat Cristos şi a vindecat-o.

11. Eu nu îţi atac eul. Lucrez într-adevăr cu mintea ta superioară, casa Spiritului Sfânt, indiferent dacă dormi sau eşti treaz, după cum face şi eul cu mintea ta inferioară, care este casa lui. Sunt vigilenţa ta în această privinţă, pentru că eşti prea derutat să îţi recunoşti propria speranţă. Eu nu greşesc. Mintea ta va opta să se unească cu a mea şi, împreună, suntem de neînvins. Tu şi fratele tău chiar vă veţi aduna în numele meu, şi sănătatea mintală vă va fi redată. Eu am înviat morţii ştiind că viaţa e un atribut veşnic pentru tot ce a creat Dumnezeu Cel viu. De ce crezi că mi-e mai greu să îi inspir pe dezinspiraţi sau să îi stabilizez pe instabili? Eu nu cred că miracolele au o ordine a dificultăţii; tu crezi. Am chemat şi vei răspunde. Înţeleg că miracolele sunt fireşti, căci sunt expresii de iubire. Faptul că te chem e la fel de firesc ca răspunsul tău şi la fel de inevitabil.

Curs de miracole