1.
Am afirmat că noţiunile de bază la care se fac referiri în acest curs nu cunosc grade. Anumite noţiuni fundamentale nu pot fi înţelese în termeni de opuşi. E imposibil să concepi lumina şi întunericul sau totul şi nimicul ca posibilităţi conjugate. Sunt total adevărate sau total false. E esenţial să realizezi că vei avea o gândire eratică până nu iei un angajament ferm faţă de unul sau altul. Un angajament ferm faţă de întuneric sau nimic e imposibil însă. Nu s-a mai pomenit cineva care să nu fi perceput un strop de lumină sau un strop de ceva. Nimeni nu e, atunci, în măsură să nege total adevărul, chiar dacă îşi închipuie că poate.
2.
Inocenţa nu e un atribut parţial. Ea nu e reală până nu e totală. Cei parţial inocenţi pot fi tare nesăbuiţi uneori. Inocenţa lor devine înţelepciune doar când devine un punct de vedere cu aplicaţie universală. Percepţia inocentă sau adevărată înseamnă că nu percepi fals niciodată şi vezi adevărat întotdeauna. Mai simplu, înseamnă că nu vezi niciodată ce nu există şi vezi întotdeauna ce există.
3.
Când îţi lipseşte încrederea în ce va face cineva, îţi arăţi convingerea că nu e în mintea corectă. Acesta nu e nicidecum un cadru de referinţă bazat pe miracol. Şi are, pe deasupra, efectul dezastruos de-a nega puterea miracolului. Miracolul percepe totul aşa cum este. Dacă nu există decât adevărul, vederea bazată pe mintea corectă nu poate vedea decât perfecţiune. Am spus că numai ce creează Dumnezeu sau ce creezi tu cu aceeaşi Voie are existenţă reală. Iată, atunci, tot ce pot vedea cei inocenţi. Ei nu suferă de percepţie distorsionată.
4.
Ţi-e frică de Voia lui Dumnezeu pentru că ţi-ai folosit mintea, pe care El a creat-o după chipul şi asemănarea Minţii Sale, ca să creezi greşit. Mintea poate crea greşit numai când nu se crede liberă. O minte „încătuşată" nu e liberă pentru că e posedată - sau reţinută - de ea însăşi. De aceea, e limitată şi voinţa nu e liberă să se afirme. A fi una înseamnă a fi de o minte sau voinţă. Când Voia Fiimii şi a Tatălui sunt una, acordul lor deplin este Cerul.
5.
Nimic nu poate birui un Fiu de-al lui Dumnezeu care îşi încredinţează spiritul în Mâinile Tatălui său. Făcând asta, mintea se deşteaptă din somn şi îşi aduce aminte de Creatorul ei. Tot sentimentul separării dispare. Fiul lui Dumnezeu face parte din Sfânta Treime, dar Treimea însăşi e una singură. Nu există nicio confuzie între Nivelurile Ei căci sunt de o Minte şi de o Voinţă. Acest scop singular creează o integrare perfectă şi stabileşte pacea lui Dumnezeu. Viziunea aceasta însă nu poate fi percepută decât de cei cu adevărat inocenţi. Având inima curată, inocenţii apără percepţia adevărată în loc să se apere pe ei de ea. Înţelegând lecţia Ispăşirii, sunt lipsiţi de dorinţa de-a ataca şi, de aceea, văd adevărat. Iată ce vrea să spună Biblia prin: „Când Se va arăta El (sau când va fi perceput), noi vom fi asemenea Lui, fiindcă îl vom vedea cum este".
6.
Distorsiunile se corectează retrăgându-ţi credinţa în ele şi investind-o doar în ce e adevărat. Nu poţi face adevărat neadevărul. Dacă eşti dispus să accepţi ce e adevărat în tot ce percepi, îl laşi să fie adevărat pentru tine. Adevărul înfrânge toată greşeala, iar cei ce trăiesc în greşeală şi în gol nu îşi pot găsi niciodată o mângâiere de durată. Dacă percepi adevărat, anulezi simultan percepţiile false din tine şi din alţii. Deoarece îi vezi aşa cum sunt, le oferi acceptarea adevărului lor, ca să îl poată accepta şi ei. Iată vindecarea pe care o induce miracolul.
Miracolele ca percepţie adevărată
